Amestecăm vinurile?

Aţi auzit de nenumărate ori: „am amestecat băutura şi mă doare capul.” Poate chiar şi Dvs. aţi motivat in aceeaşi manieră mahmureala de a doua zi după o petrecere.

Pe de altă parte, la o masă copioasă te poţi izbi de temerea de a încerca şi al doilea şi al treilea vin iscată de acest gen de amintiri neplăcute.

Două confuzii mari trebuie lămurite. Prima ar fi că nu amestecul de vinuri cauzează starea de rău, ci suprapunerea tăriilor, vinului, berii, şampaniei. Apoi, nu mai puţin important – cantităţile! Evident că la 200 ml vodcă, 2-3 beri, 1 litru de vin şi o cupă de şampanie, mulţi dintre noi pot avea probleme cu prelucrarea alcoolului.

Aşadar, precauţiunea de a bea, firesc, mai multe vinuri – potrivite fiecărui fel de mâncare – poate deveni suspectă pentru comeseni şi cataloghează pe emitentul ei ca pe un om învins de viciu şi de neştiinţă.

Răspunsul clar pentru întrebarea din titlu este: DA!

Pe parcursul unei mese, mai ales când nu mai există nici o sarcină în care consumul alcoolului să fie prohibit, se pot asorta până la patru-cinci vinuri.

Să reţinem însă că doar unul va fi personajul principal, celelalte vor puncta diferite etape ale mesei.

Complexitatea unui vin nu poate atinge orice fel de mâncare al unui meniu. Mulţi vinificatori tocmai de aceea cupajează unul, două sau mai multe vinuri, îmbogăţind spectrul gustativ. Acest lucru nu poate cădea în sarcina noastră şi mai mult, ar fi total neindicat să ne apucăm de „blending-uri” la restaurant (chiar dacă am putea intui beneficiile unei cupajări).

În aceste condiţii mizăm pe vinurile „specializate”.

Un vin alb, sec, tânăr, poate chiar cu o aciditate mai mare, ca „deschizător” de drum în parcursul culinar este foarte potrivit.

După aperitiv, meniurile româneşti oferă feluri de mâncare compatibile cu vinuri albe seci şi demiseci.

Vinul roşu apare la friptură sau la alte preparate din carne de porc sau vită. Cu acest vin se poate continua până la desert, unde registrul de gust se modifică către vinuri aromate, cu mai multe grame de zahăr. Dacă nu agreaţi desertul, rămâneţi cu vinul roşu (încercaţi-l la brânză „albastră”).

Printre cititorii acestor rânduri se vor afla şi contrariaţi: unii că mai multe vinuri se pot succede la aceeaşi masă, iar alţii că lipseşte sugestia pentru vinul de cursă lungă.

Oricum ne-am gândi la aceste probleme, trebuie să luăm în calcul puterea de absorbţie a organismului faţă de alcool. Pentru a vă simţi bine, după masă se impune o mică pauză. Numai după acest respiro (minimum 30 minute) este recomandabil să vă întoarceţi la un vin „de băut”.

Cadenţa pe care o stabiliţi pentru consumul de vin este una care ţine de fiecare persoană în parte. Vinul, spre deosebire de alcoolicele tari, are puterea să ne avertizeze atunci când s-a depăşit limita.

Măcar şi pentru acest lucru ar trebui să-l tratăm ca pe un prieten.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru