Cercul neincrederii

Un pahar de vin, vă rog.

 O expresie care, deşi apare în ghidurile de conversaţie, în realitatea românească nu se prea poate traduce. Nedumeriri fireşti ale unui consumator străin i se pot da răspunsuri evazive.
 Nu desfacem butelia pentru servirea la pahar pentru că nu se cumpără.
 Nu se cumpără pentru că nu există încredere.
 Un cerc închis?

Cătălin Păduraru,
Prier Vinexpert
 Oriunde în lumea civilizată, poţi vedea în restaurante, baruri, cluburi sau pe terase, oameni care comandă câte un pahar de vin. Fie că vor să se răcorească sau pur şi simplu pentru că atât doresc – astfel de clienţi nici nu se gândesc că ar putea fi refuzaţi.

 Vinurile roşii stau la vedere, de cele mai multe ori atârnate în dozatoare de bar.

 Cele albe au parte de un tratament mult mai sofisticat – pentru ele apelându-se la standuri cu răcire sau, şi mai economic, li se aplică prin vacuumare dopuri speciale şi se aşază la frigider.
Avantajele unei astfel de serviri, pe lângă eleganţă, sunt foarte multe.

 Primul: nota de profesionalism. Apoi, nu neapărat în ordine, stimularea consumului, rentabilitate sporită, control suplu pentru aprovizionarea structurată corect, posibilitatea antrenării unor noi vinuri fără istorie în localul respectiv sau, foarte important, testarea în avans şi fără riscuri a noilor gusturi de vin.

 În speranţa că noua generaţie de bartenderi şi sommelieri îşi vor putea susţine punctul de vedere, vom extinde puţin explicaţiile.

 Ritmul vieţii de astăzi impune un anumit fel de comportament, o durată (din păcate) mai mică a întâlnirilor de prânz, presupune ca locaţie nespecifică restaurantul (pentru încheierea unui contract), sau acelaşi restaurant poate deveni o extensie a locuinţei şi două prietene se pot întâlni acolo. Ca atare la toate situaţiile şi personajele de mai sus – o sticlă întreagă de vin tronând pe masă ar crea uşoare neconcordanţe. Argumentul pentru eleganţă.

 Profesionalism. Accesoriile în general şi manipularea lor cu lejeritate dau acest aer. Flexibilitatea mult crescută pentru schimbarea vinului (fără costuri mari) degaja acelaşi lucru. În privinţa accesoriilor, un element important este vacusaver-ul.

 Adică o pompiţă de vid şi câteva dopuri-supapă. Sunt extrem de ieftine, condiţionează perfect vinul desfăcut.

 Deşi în aparenţă, se consumă mai puţin vin, acest fapt este contracarat de relaxarea clientului care nu se simte forţat la o singură opţiune. Cunoaşterea mai multor vinuri, va face ca în timp, acesta să fie un client fidel al localului şi să poată recomanda la rândul lui în cunoştinţă de cauză.

 Cât despre rentabilitate, trebuie doar să avem grijă ca suma finalizată rezultată din vânzarea la pahar să fie mai mare decât preţul încasat pe o sticlă vândută ca atare.

 Interesant ar fi dacă sticlele dedicate acestei activităţi ar putea fi transpuse pe hârtie într-un sistem de două coordonate. Timpul este o coordonată şi nivelul lichidului, cea de-a doua. Astfel, am putea avea zilnic un grafic al popularităţii diferitelor vinuri şi practic o mică bursă, bună de folosit la aprovizionare dar şi pentru determinarea profilului clienţilor dumneavoastră.

 Un alt avantaj derivat din această activitate este testarea vinurilor noi. Foarte multe restaurante ignoră realitatea, şi anume că gustul pentru anumite vinuri se schimbă.
 Făcând aici o largă paranteză, chiar aş insista pe noile vinuri, care încep să se afirme. Caracteristicile acestora se pot descrie în câteva cuvinte: tinere, florale, active. Sintagma vin alb – este folosită acum „stricto senso“ (până la alb-străveziu).

 La noi, cei de la Vinia se pare că au găsit cheia pentru acest registru interesant, „ameninţându-ne“ pentru vară cu vinurile obţinute în 2000: Pinot Gris, Chardonnay, Fetească Albă, Sauvignon Blanc.

 Ca o noutate un petillante. Pentru acesta se foloseşte la păstrare un dop cu prinderi de metal care nu lasă gazul să se degaje.

 Aceste vinuri pot fi o alternativă consistentă la oferta arhicunoscută de băuturi de vară.

 Aducând ceva nou, spectaculos în localul pe care-l conduceţi, sper ca şi succesul să fie de partea dumneavoastră şi cu puţin noroc să rupem cercul unei constrângeri pe care este posibil să ne-o autoimpunem.

 Şi vorba filozofului: Audaces fortuna juvat! (Norocul îi ajută pe cei perseverenţi!)

 Restituiri

 O statistică a vizitatorilor de la Cricova m-a pus pe gânduri. Într-un top al turiştilor care vizitează acest oraş subteran, pe primele locuri se situează germanii, francezii, americanii, ruşii, israelienii şi mult mai la coadă, românii. Considerând că doar necunoaşterea acestei comori dintr-un spaţiu românesc este singura motivaţie pentru locul neonorant ocupat în clasamentul amintit, doresc să vă prezint această destinaţie fantastică.

 Dacă sunteţi tentat să vă faceţi planurile de vacanţă şi doriţi să nu părăsiţi teritoriul ţării, o variantă de luat în calcul este şi vizitarea Nordului Moldovei. Drept pentru care, îmi permit să sugerez iubitorilor turismului viticol, ca etape intermediare, câteva atracţii specifice.

 Îndreptându-vă spre Suceava, puteţi opri şi la Iaşi. Nicolae Iorga îi  apostrofa categoric pe cei care n-au văzut acest oraş spunând că „nu sunt români aceia…“. După ce aţi devenit cetăţean cu drepturi depline este bine să vă fixaţi câteva itinerarii plăcute.

 Referindu-ne doar la cultura vinului putem enumera câteva repere: Bucium (Plopii fără soţ), Copou (Sala paşilor pierduţi), Cotnari (Cucuteni).
 Şi, de vreme ce sunteţi la Iaşi, faceţi o excursie şi la Cricova. Veţi trece uşor frontiera (administrativă) la 40 km de oraş, după care… drumul drept.

 Veţi descoperi unul dintre cele mai spectaculoase depozite de vinuri din lume, cu galerii însumând 60 de kilometri şi cu străzi de dimensiuni reale (să vă plimbaţi şi pe strada Cabernet puţin, merită!).

 De ştiut că aici veţi putea degusta şi cumpăra o varietate impresionantă de vinuri.

 În acest oraş, fostă exploatare de calcar, vă veţi simţi bine datorită unei temperaturi constante de 12°C, temperatură apreciată şi de vin.

 Peste 10 milioane de butelii se adăpostesc în această cramă gigantică, într-un climat excelent.
Dacă sunteţi însoţiţi de partenerele de viaţă încercaţi să le sfătuiţi discret să-şi tempereze apetitul pentru vinurile dulci şi alcoolizate, deoarece inedita excursie s-ar putea încheia mult mai rapid decât v-aţi fi planificat.

 Mai ales ţineţi seama că la ieşirea din crame, temperatura ridicată – prin comparaţie – de afară, va accentua starea euforică căpătată în  subsoluri.

 Tot pentru buna dumneavoastră dispoziţie gândiţi-vă şi că urmaţi paşii a nenumăraţi oameni de stat, actori, figuri celebre, care au străbătut încântaţi acelaşi traseu.

 Şi, ca totul să fie perfect, integraţi sufleteşte această perlă turistică în patrimoniul cultural românesc.

 Sensibilităţile exprimate verbal nu-şi au locul în atmosfera de pace din adâncul pământului.

  E suficient de greu la suprafaţă…

Catering expert//03-04-2001

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru