Catalin Paduraru

Bordeaux 2001

 De necrezut! Una din marile atractii ale acestei editii a fost un minor stand al Thailandei! In Thailanda se produce vin? Clima de acolo o permite? La ce costuri? De ce o noua aparitie pe o piata suprasaturata ? Am cautat raspunsuri la aceste intrebari si am formulat posibile raspunsuri. Mi-ar fi placut sa-mi fac notitele in interiorul pavilionului national. Am scris asezat pe o banca de pe o alee a Expozitie. La cea mai mare manifestare mondiala de profil, Romania (asa cum a inceput sa ne obisnuiasca) a lispsit.

                                                                                                                                     Catalin Paduraru

 Prin anii ’90 se impunea cea mai mare expozitie internationala de vinuri, VINEXPO. Locul de desfasurare : Bordeaux, Franta. Patria vinurilor. Sfidand ceea ce parea clasicizat, aici si-au afirmat identitatea noile puteri viticole : Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Chile, SUA (California). Tot aici, Argentina, Uruguay, Ungaria au dovedit ca sunt jaloane de care trebuie sa tii seama atunci cand incerci sa gasesti drumul pentru vinul propriu (din unghiul subiectiv al oricarei tari viticole).

 Pentru ca nu doresc sa plang la nesfarsit lipsa noastra de strategie in domeniu (cine aude ?) am sa decriptez in acest episod rationamentul si reusita Thailandei.

 Pentru buna informare, merita sa cunoasteti ca, prin efort propriu, firme care opereaza in Romania, au avut separat standuri in aceasta expozitie. Spre lauda lor Serve, Vinarte si domeniile Franco-Romane (au actionari straini) au aratat lumii ca inca mai existam. Daca nu putem pune in sarcina lor toata reprezentativitatea de care Romania ar fi avut nevoie.

 Cum spuneam la inceput, sa incercam, ca « prin modelul thailandez » sa ne apropriem de mentalitatea invingatorului.

 Conditiile mondiale de piata cu greu ar mai suporta chiar si marirea productiilor viticole cu buna traditie si cu preturi usor previzionabile. De aceea, pe plan mondial exista suficiente restrictionari in acest sens. Majoritatea sunt puse pe sema salvarii calitatii. Si cu toate acestea, in parametri climatici greu de asociat cu viticultura, pe terenuri de neinchipuit pentru plantatia de vita de vie, Thailanda produce vin.

 Va dati seama ce inseamna pamant fertil carat cu mijloace de transport pentru a creea fasii unde sa poti infiinta o cultura de vita ? Platforme plutitoare care cara strugurii ?

 Ce risipa de efort si inteligenta. Logic toate acestea costa si, repet, produsul finit se naste, aparent, intr-o lume in care nu este dorit.

Thailandezii au inteles, in schimb, ca oferta lor turistica nu este intreaga fara gustul locurilor lor. Vizitatorii tarii lor provin dintr-un spatiu unde vinul este un produs omniprezent.

Un calcul banal dar sanatos i-a facut sa-si dea seama ca merita bani si in propria productie de vin (alternativa la import). Turistul isi doreste exotisme, isi doreste sa cunoasca o tara prin toate canalele posibile. La fel de adevarat ca, turimul sexual thailandez se asociaza, fara voie aproape, cu vinul aproape, cu vinul produs aici.

Dar mitul este intretinut pentru ca linia de total este una sub care se scriu dolari. Multi.

Nu trebuie sa ne miram daca, peste cativa ani acest vin se va vinde cu succes in afara granitelor tarii.

O data pentru culoarea orientala data unui meniu, si alaturi de o bucatarie asiatica – atat de en vogue pe tot globul – singurul vin din aceasta regiune a lumii se va bucura, neindoios, de trecere pe langa bucataria indiana, chinezeasca, pakistaneza, vietnameza, dar si pe langa cea mediteraneana bazata pe fructe de mare si peste.

Aceste vinuri vor fi consumate si de catre cei care viseaza cu ochii deschisi la o vacanta in Thailanda dar si de catre cei care vor ramane marcati de gustul atat de specific (usor de retinut). Ambalarea, care sparge canoanele europene, serveste la comercializarea vinurilor pe post de cadouri in sine.

Producatorii au grija sa te solidarizeze cu supraefortul lor, prin prezentarile facute in pliante, in asa fel incat te simti dator sa contribui la rasplata acestuia si chiar sa oferi, fara parare de rau, un dolar sau doi in plus.

Exact ca la un meci international in care nu esti implicat direct, esti tentat sa sustii echipa cu sansa a doua, respectiv aparitia cea mai proaspata.

Si uite asa plantatorii de vie in apa (suna cam dur) reusesc sa-si atraga si simpatia cumparatorilor. Cand ti se va spune ca viticultorii fac o adevarata demonstratie deechilibristica, culegand din barca strugurii, si asta numai noaptea, ca soiurile de vita sunt mai importante si ca odata ajunsi pep amant se transforma in adevarati performeri care apeleaza la cea mai evoluata tehnica de prelucrare, vei intelege de ce la standul Thailandei era una din cele mai grozave inghesuieli pe care le-am vazut in toata expozitia.

Mai mult, scenografia adoptata nici macar nu incearca sa ascunda desprinderea de semnele estetice europene, abordand in mod ostentiv (si justificat) semiotica Thai.

Surprinzator de simplu, thailandezii mai gasesc o nisa pe care altii o cauta cu disperare. Originalitatea. Consumul de astazi vizeaza aceasta nisa in defavoarea duplicatelor, copiilor, surogatelor.

Cu aceste argumente, vinul devine mijloc, iar bunastarea nationala scop. Poate slujind aceasta idee, la un stand de vinuri se aflau cu indestulare informatii ingrijit tiparite privind turismul din aceasta tara.

Indisolubil olegate (asa cum noi nu o facem) turismul si viti-vinicultura acestor oameni harnici se vor impune.

Fara complexe de inferioritate (ganditi-va ce forte au fost prezente) aceasta tara a avut curajul sa mai gaseasca o parghie pentru afirmarea specificului national.

O intelegere cuminte a faptului ca un catalog turistic de lux costa cat o sticla de vin. Pe primul il oferi ghratis, iar pentru un vin (care indeplineste acelasi rol) primesti si bani. Dar pentru asta trebuie sa vrei sa-l vinzi. Ori noik nu prea vrem. Avem prea multi bani si ne prisosesc. Lasand gluma (amara) la o parte, trebuie sa atrag atentia ca deja incepem sa nu mai contam pe nici o piata. Parasim de buna voie un loc ocupat cu multa truda in comertul international cu vinuri, lovind fara motiv una din cele mai dragi « meserii – arta » romanesti – viticultura.

« Bine ati venit in Thailanda. De la Muntii din nord care se reflecta in apa raului Cho Phraya si pana la plajele insorite din sud va asteapta ospitalitatea si seninatatea oamenilor, bucate traditionale foarte sanatoase si un vin bun.”

Imi suna cunoscut. Similitudinea merge la dispunerea geografica dar, din pacate, astazi, se opreste aici.