Directorul

 Un prieten de-al meu, mare gazetar, definea comunismul ca pe o paranteză a istoriei. Exact şi plastic în acelaşi timp. Trebuie să admitem că totuşi, o paranteză, fie ea şi închisă, tot influenţează economia frazei. Şi mai e ceva. Pentru epoca trecută, paranteza pare să întrunească cele două semne obligatorii, dar pentru starea de rău a românilor ea este deschisă.

 Zilele trecute mă aflam în biroul unui director de programe la o televiziune comercială. Televiziune cu audienţă şi destul de vioaie pe programe româneşti. Directorul, tânăr, spilcuit, probabil şi bine plătit. Puţin prea bine - cred. E singura explicaţie pentru suficienţa afişată şi conformă cu sinele.
 

Vroiam să-i explic directorului respectiv că vinul are nevoie de televiziune şi că difuzarea unei astfel de emisiuni poate aduce mari beneficii şi morale şi materiale, alcoolicelor tari.

 Pe de o parte se stimulează consumul de vin în defavoarea ţării, iar pe de altă parte acţiunea ar fi meritorie pentru prima televiziune care i-ar da curs într-un mod coerent şi explicit.

 Îi mai explicam directorului că acest lucru trebuie făcut cu pasiune, iar asta se ştie, înseamnă bugete mici.

 Nu am ezitat să apăr un punct de vedere care mi se pare de bun simţ, şi anume că emisiunea nu trebuie făcută pe banii producătorilor de vin. Pentru că puşi în această ipostază (destul de împovărătoare) ar avea pretenţia de structură, fapt ce ar conduce la o emisiune publicitară. Or,  nu acesta este mesajul. Ce să mai spunem de podgoriile mai mici fără posibilităţi financiare dar cu produse excepţionale. Să nu le mai afle publicul doar pentru că-deocamdată nu au bani? In afară de genul acesta de argumente îmi veneau şi cele tehnice.

 Domnule -spun- o formulă de aur a lui Adrian Păduraru - pe sticlă (pe ecran) - ca prezentator , Cătălin Păduraru traducător al limbajului deseori didacticist al oenologilor, conexiuni culturale, mondene, cine-verite-uri, etc, etc, -se pot închega într-un suport cu audienţă şi de folos pentru telespectatori; iar a doua oară ca suport pentru bugetele de reclamă la vinuri care abia acum se formează.

 Fiind clar că un spot pentru cramele “x” se plasează infinit mai greu în calupul publicitar al unei emisiuni de sport sau prevenţie rutieră.

 Astăzi când realitatea e una de necontestat şi anume că omul petrece suficient timp în faţa televizorului, de ce să nu-i  creezi o poartă virtuală către trasee vini-viticole pe unde să evadeze? Şi tot în acelaşi timp să-l informezi corect, imparţial, despre ce stă şi ce nu în picioare - în materie de vinuri.

 Îi mai explicam directorului că centrifuga mediatică actuală a îndepărtat personalităţi “de vinotecă”. Profesori, medici, scriitori, care deţin poveşti impresionante despre alţi contemporani ai tinereţii lor şi că sunt printre ultimii din cei care ar putea să ne dezvăluie o altfel de dragoste pentru vin.

 O televiziune deşteaptă ar putea remedia astfel de erori. Sigur, se poate întreba oricine, de ce o televiziune comercială? Simplu. Pentru că ar avea subiecte cu accesorii specializate, prezentări de pagini internet de pretutindeni, cluburi de vin, ar prezenta şi mari producători mondiali cu poveştile lor de succes dar şi a românilor care fac carieră în viticultură peste hotare, o rubrică de design etichetă, sticlă, târguri internaţionale, amenajări interioare pentru amatori entuziaşti, explicarea unor termeni, revista  presei mondiale de specialitate, concursuri, etc. - înseamnă audienţă. Şi audienţa înseamnă bani. Deci o televiziune comercială.

 Dintr-o astfel de emisiune-profesionistă -îşi pot alege argumente într-o formă sistematizată şi consacrată. Asta înseamnă consum. Consum sporit înseamnă bani.

 După toată conversaţia, mi-am dat seama că lipseşte ceva. Ceva nu se lega.

 Să fie de vină faptul că directorul făcuse prea mulţi bani din alte domenii? Probabil. Dar nu era asta. Deşi un refuz voalat se sprijinea pe ideea că bugetul unei astfel de emisiuni acoperea două altele mai sigure - importate.

 El avea ani potriviţi, bani făcuse, în buletin avea cetăţenie română.

 Că era “diriginte de şantier” pentru o construcţie pregătită să cazeze numai produsele străine, putea fi o întâmplare. Ca DIRECTOR - era pentru el o noţiune prost înţeleasă, o excepţie. Şi atunci am realizat ce-i lipsea: PASIUNEA. O stare de spirit fără de care paranteza de rău a românilor nu se  poate închide.
Breviar

 De căutat pentru sezonul estival!
 Noi apariţii

Rose - Merlot. Cramele Prahova
Un vin pe măsura semnăturii: Aurelia Vişinescu
Culoare cuceritoare, extrem de vioi, caracteristici clasice franţuzeşti.

Rose - Merlot - Serve.
Vinificatorul francez a ţinut să-şi aducă produsul românesc la nivelul celor similare existente în Franţa. Anii trecuţi SERVE - a fost printre pionierii rose-urilor în România şi punctează decisiv şi cu ultima apariţie.

Chardonnay- Carl Reh - după ani de zile de activitate nu numai pentru export, producătorul consideră şi piaţa românească pregătită pentru produse de calitate - se verifică pe acest vin foarte plăcut, cu un rest minor de zahăr care-i conferă delicateţe.

Noua gama VINARTE
Osetra demi sec
Muscat Ottonel 100%, vin de aperitiv şi de desert, cald, proaspăt, savuros, echilibrat, persistent.

Sevruga sec
Riesling Italico 100%
Aromă deosebită de fructe cu senzaţie de banană, care se poate asocia gustărilor reci, calde, ciorbelor şi preparatelor din peşte şi crustacee.

Beluga sec
Sauvignon Blanc 100%
Un vin strălucitor, sec, puţin cald, cu aromă de fructe proaspete, în special de măr, care poate fi asociat cu gustări calde sau reci, preparate din peşte şi crustacee.

Sevruga demidulce
Riesling Italico100%
Un vin dulce, cald, destul de savuros, fin care se poate asocia cu aperitivele şi desertul.

 

Catering expert//16-05-2002

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru