Vinul la el acasă

Considerat în majoritatea civilizaţiilor europene ca o băutură nobilă menit să înlesnească contactele umane, să marcheze evenimente importante sau să creeze ambianţe speciale, vinul pare a-şi fi pierdut în zilele noastre rolul privilegiat pe care îl avea în ierarhia băutorilor de salon. Demonetizarea cauzată de excesele în comerţul cu vin subcalitativ, afirmarea pe piaţa a altor categorii de băuturi, ignorarea unei tradiţii în domeniu, a făcut ca oamenii prosperi de astăzi să se intereseze prea puţin de nobila artă a vinului, de dorinţa de a avea o vinotecã (o colecţie şi implicit de locul adecvat în care să poată fi păstrate aceste valori).

Locuinţele din occident (dar şi cele din România interbelică) deţin, proporţional cu mărimea casei şi a dozei de reprezentare a clasei, beciuri, pivniţe sau măcar un loc sub scară – special amenajate pentru păstrarea vinurilor.

La noi, trebuie să recunoaştem, vinul, vinoteca, nefiind încă interpretate ca semne sociale, cad pe un plan secund. Voinţa “ctitorului” (cel mai des bărbatul) este deviată când vine vorba de pivniţa dedicată lui Bachus. Apropiaţii pledează pentru redirecţionarea fondurilor către alte zone de confort ale casei pe baza necesităţilor lor. Şi pentru a nu fi suspectat nici măcar o clipă că ar iubi mai mult vinul decât familia, “decidentul” oftează şi lărgeşte sauna sau dressingul ca fiind “mult mai importante”.

Nu doresc să aprind polemici, dar îmi propun să „servesc” câteva argumente şi soluţii pentru ceea ce - vă asigur - este ceva mai mult decât “bon ton”. În primul rând, crearea unei vinoteci este o investiţie. Ceea ce cumperi astăzi cu cinci dolari, la majoratul copiilor poate să valoreze 50$. Asta nu înseamnă că vinurile vor trebui revândute, ci că moştenitorul va avea la îndemână lucruri bune, care se vor transforma în pârghii ce îi vor uşura activitatea în societate.

Pe termen scurt, atunci când aveţi musafiri, de pilda, veţi “accesa” cu uşurinţă numai vinuri sănătoase pe care le-aţi ales în tihnă din locuri specializate. Primirile vor fi un prilej de satisfacţie şi se va putea evita formula “du-te repede şi cumpără ceva…”, formulă care se poate dovedi păguboasă. Păguboasă financiar, iar dacă vinul este prost, păguboasă şi pentru relaţie.

Nu în ultimul rând, ştiind de astă dată că aveţi unde să le păstraţi, veţi putea aduce din călătoriile în străinătate vinuri de acolo şi, împreună cu ele, un mijloc suplimentar de a cunoaşte ţara respectivă. În foarte puţin timp, vinurile cu adevărat vechi (şi cu potenţial de păstrare) nu vor mai exista pe piaţă. Este păcat să nu păstraţi câteva sticle din anii care înseamnă ceva pentru familie sau pentru afacerea dumneavoastrã.

Ne oprim aici (pentru moment) cu seria argumentelor pro. Cereţi  arhitecţilor dumneavoastră să conceapă încă de la început un astfel de spaţiu! Numai aerisirea, de pildă, dacă face parte din proiectul iniţial, vă va scuti de multe cheltuieli suplimentare ulterioare. Literatura de specialitate abundă în rezolvări până la detaliu, chiar şi pentru cei care nu au loc rezervat pentru acest hobby.

Impardonabilă este şi situaţia în care o familie prosperă cu o casă frumoasă, cu o maşină bună, ignoră această adevărată artă a vinului dar si a vieţii.
Nu sunt de neglijat nici accesoriile domeniului.

Un desfăcător pretenţios dar şi eficient, o frapieră grea, un decantor sofisticat, etc. - trebuie să fie sincron cu poziţia dumneavoastră sociabila, profesionala. Este suficient să vă amintiţi aceste lucruri când sunteţi tentat să cumpăraţi obiecte ieftine.

Dintotdeauna a fost aşa: un ceas greu n-a avut curea de plastic, costumul nu s-a asortat cu adidaşii, cărţile nu s-au ţinut în bucătărie, baia nu a fost gazda dulapului cu cămăşi, actele nu s-au ţinut în garaj. Vedeţi vreun motiv pentru care vinul ar face excepţie de la regula?

Cătălin PĂDURARU
Vinexpert

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru