Breviar 2002

 2003 se apropie. Sărbătorile vor trece ca mâine şi un nou an va fi încărcat cu dorinţele şi speranţele noastre. Ce va fi de studiat, pe cine vom urmări şi, mai ales, la ce să ne aşteptăm în anul viitor - în ceea ce priveşte vinurile - bineînţeles ?                                                

 Sau de ce s-ar impune atâta atenţie asupra unui sector care s-a dovedit a nu fi spectaculos. E o uşoară încurcătură generală cu vinul românesc. Se spune că nu aduce un profit prea mare (cel puţin în comparaţie cu bătaia de cap), dar nici nu se poate renunţa la el. Cu toate acestea, 2002 a fost oala în care au fiert - mai mult şi mai zgomotos ca niciodată - o grămadă de evenimente. Să credem că se pregăteşte o mâncare bună pentru 2003. Dar cine va fi invitat la masă?

 Încep prin a vă confirma că Europa a avut un an viticol nu foarte fericit. Inundaţiile şi vremea capricioasă au dus la o scădere a producţiei de vin. Şi România (care, măcar meteorologic, se află pe acelaşi continent) a avut de suferit. Ca o compensare, strugurii, atât cât au ajuns la recoltare, promit vinuri foarte bune. Să sperăm că nu vom asista totuşi la creşteri majore de preţ. Nu ar fi un moment propice pentru o nouă barieră pusă în faţa consumatorului.

 Pe plan mondial, Australia se laudă cu o excelentă producţie în ambele planuri: cantitate şi calitate. America de Sud (cu o revenire în forţă a Argentinei) închide şi ea flancul vestic cu succes în atacul asupra Europei. Aici doar problemele economice (similare până la amănunt cu ale noastre) ar putea stăvili explozia de optimism.

 Şi mi-aş putea permite o paranteză explicativă. Analişti consacraţi vorbesc despre un “moment unic al dezvoltării Argentinei” în comerţul cu vin. O orientare serioasă către export. În acest sens, Argentina, având lecţiile bine făcute (progrese reale, nu pe hârtie), a invitat publicaţii de circulaţie internaţională pentru a lua notă şi pentru a difuza noile realizări ale vinificatorilor argentinieni. A fost invitat inclusiv criticul de restaurante Nicholas Lander (premiat Financial Times). Nu se poate omite însă faptul că succesele vin şi în urma intervenţiilor unor operatori serioşi pe această piaţă: Diageo, Allied Domecq, Codorniu, Sogrape, Kendall - Jackson, Coucho y Torro sau Pernod Ricard. Toate aceste nume conferă siguranţă (dată fiind dimensiunea globală) şi tot ele impun reguli care nu pot decât să satisfacă retailerul. Am terminat cu această inserţie “internaţionalå”, întorcându-ne pe meleagurile noastre.

 De ce pot afirma că totuşi 2002 a fost mai “efervescent”? În primul rând, datorită finalizării privatizării tuturor vinăriilor importante. Proprietatea privată a producătorului se va raporta proprietăţii private a restauratorului şi – sperăm - de aici va ieşi o relaţie sănătoasă, profitabilă.

 Apoi înfiinţarea, consolidarea şi afirmarea unor organizaţii neguvernamentale care reprezintă domeniul în ansamblu şi pe specializări. Aceste instituţii au început să fie consultate în mod frecvent de către guvern şi n-ar fi exclus ca acest lucru să ducă la modificări ale Legii Viei şi Vinului, precum şi la încadrarea acestui produs la categoria aliment. În consecinţă, accizele ar putea să dispară odată cu piedicile de mediatizare ale vinului (asimilat ca băutură alcoolică). ONIV (Oficiul Naţional al Industriei Vinului), ADAR (Asociaţia Degustătorilor Autorizaţi din România), patronatele, societăţile oenologice, toţi au fost implicaţi în proiecte care - în premieră - s-au văzut.

 Dacă anunţam în anii trecuţi că la Valea Călugărească (ce nu întâmplător este membru ADAR) s-a organizat o sărbătoare a vinului, ştirea ar fi fost oarecum palidă.

 În contextul în care există deja două saloane naţionale ale vinului, în contextul în care, pe lângă pionierii din Vrancea (Bachus), s-au organizat şi la Iaşi, Sibiu, Târgu Mureş, zile dedicate, lipsa unui eveniment la Valea Călugărească s-ar fi constituit în excepţia inexplicabilă. Mai mult, manifestările locale par să anunţe mult aşteptatul Festival Naţional al Vinului. Pentru că - în mic - toţi fac parcă repetiţie. La Valea Călugărească a fost testată o nouă formulă cu presa, cu senatori şi deputaţi. Au fost cooptaţi cei de la Liceul Agricol şi, alături de cântăreţii Nelu Bălăşoiu şi Maria Văduva, au fost invitate ansambluri de la vreo cinci cămine culturale din zonă. Se poate comenta că iniţiativa domnului primar Neagu nu e originală şi că succesul a fost datorat logicii “la plăcinte…”. Chiar aşa. Şi nu e bine să ne bucurăm? Dacă alte căi nu există, care-i păcatul să atragi clasa politică să te sprijine? Bune sau rele (nici măcar nu contează), două acoperişuri tot se ridică pentru anul viitor. Ele se numesc “Anul vinului românesc” şi “România-ţara vinurilor”.

 Vreau să mă fac bine înţeles. Nu contează pentru afacerea dumneavoastră faptul în sine că Institutul de Cercetări are o sărbătoare în agendă şi că degustătorii se întâlnesc la Felix sau că manifestările locale încep să-şi depăşească, ca audienţă, graniţele de judeţ, ci faptul că există o schimbare fundamentală a raportării faţă de aceste lucruri. Prin paşii fireşti. Unul dintre ei - nu se poate să fi trecut neobservat - este presa. Aceasta a monitorizat şi redat destul de atent toate evenimentele importante din lumea vinului. Această nouă realitate conduce către o deschidere a apetitului consumatorului final. Şi de aici punctul de plecare şi pentru dumneavoastră.

 Publicul începe să se întâlnească din ce în ce mai des cu vinul şi să-l înţeleagă. Deja el nu mai este perceput ca un lichid fără personalitate. O relaţie care presupune sens dublu al comunicării începe să se înfiripe. Odată cu schimbarea de percepţie, apar şi noi imperative. Desuetitudini publicitare tip miss… şi mesaje gen “lasă-te de muncă” vor dispărea. Vor ieşi de pe piaţă sau se vor repoziţiona multe vinuri. Acesta este rostul rândurilor de faţă. Încerc să vă atrag atenţia să vă ataşaţi (comercial - evident) de vinurile care reprezintă o valoare prin ele însele, dar care trebuie să aibă în spate şi forţa de comunicare pentru marele public. Folosind tot un exemplu din străinătate - ca să nu necăjim pe nimeni de la noi – cine credea cu ani în urmă că Sherry-ul sau Vermouth-ul vor avea scăderi dramatice în vânzări?

 Brand-uri puternice internaţionale caută soluţii pentru a rămâne la un nivel corespunzător al volumelor desfăcute. Trebuie să ne asumăm poziţia - cei din Horeca - de prim aliat al producătorului de vinuri. Chiar şi atunci când el nu consimte. Pentru că noi stăm în faşa clientului final, iar responsabilitatea pentru ce îi oferim ne revine în cea mai mare măsură. Unii producători îşi pot închide porţile. Putem să facem la fel. Obiectivitatea, pentru a fi exercitată, presupune informare. De aceea v-am purtat printr-un periplu care de obicei nu era dezvăluit.

Catering expert//05-10-2002

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru