Vin bani

 

 

 Pe vremuri stămoşii noştri trăiau din vânzarea mierii de albine, a cerealelor, a animalelor, a vinului. Imaginea aceasta ne-a fost prezentată cincizeci de ani ca aparţinând unei ţări desincronizate de realităţile lumii înconjuratoare. Şi totuşi în acele perioade fără împliniri industriale – pământurile noastre erau râvnite de cotropitori sau dorite de vilegiaturişti. Ospitalitatea românului avea valenţe de excelenţă. În acest demers publicistic vom încerca să vedem dacă nu putem depista o stare de bine pentru România în revitalizarea arhaicului tablou istoric, punând un nou semn în interiorul sintagmei vin bani. Adică vin=bani.
 Indubitabil vinul românesc este o valoare. Chiar şi prin prisma calităţilor pe care le produce, ţara noastră se situeaza în primele puteri viticole ale lumii. Deocamdată. Deocamdată pentru că din punct de vedere calitativ creşterea (deşi evidentă) este lentă, iar pe de altă parte această poziţie este atacată de Noua lume a vinului care cu paşi fermi şi rapizi, cucereşte gusturile consumatorilor de pe întreg mapamondul.
 

Această realitate ne conduce la o răspântie de drumuri. Opţiunea drumului corect ne poate îndrepta către succes sau spre izolarea definitivă pe piaţa mondială. Din fericire condiţiile geo-climaterice, diversitatea soiurilor plantate în ţară, stilurile de vinificaţie adoptate pot crea premisele unei dezvoltări solide în această ramură. În contrast – lipsa capacităţii noastre de a ne afirma, de a ne susţine valorile, obstrucţionarea căilor fireşti pentru atingerea unui scop -  par a fi principalele obstacole, pe care cu o suspectă grijă ni le punem singuri în faţă. Sau cum altfel putem interpreta (printre multe alte incoerenţe) lipsa unui turism viticol în România. Toate ingredientele unei reţete de succes se află în mâinile noastre. Haideţi să facem un exerciţiu în care să privim lucrurile din punctul de vedere, subiectiv, al unui turist american, de pildă.

 O cramă veche de 600 de ani unde pot fi găsite vinuri pe toate gusturile, un pridvor umbros, muzică lăutărească şi decorul natural încântător. O plimbare cu calul, un pescuit, o noapte petrecută într-o locuinţă ţărănească sprijinită pe o arhitectură neschimbată de secole, etc,etc. Wonderfull! De acord, numai că aceste lucruri există fără a fi închegate într-o ofertă serioasă (fac excepţie cei de la Cramele Prahova Hallewood) şi exersată. Chiar şi la limita improvizaţiei, genul acesta de activitate ar trebui demarat, mai ales că acum mai toate cramele din ţară sunt în mâna unor proprietari particulari. Aceştia ar trebui să înţeleagă- la un loc cu patronii din turism – că o astfel de alternativă de divertisment poate atrage mulţi prieteni prin străinătate. Clipele frumoase petrecute aici vor fi asociate involuntar şi cu vinurile băute, şi în dorinţa retrăirii unor astfel de momente un vin românesc înseamnă a cunoaşte românul, felul lui de a fi, înseamnă a bea din soarele ţării acesteia, o promisiune cu note de reciprocitate.

 Mi-ar fi drag să ştiu ca de acum încolo în aceste puţine rânduri veţi putea găsi câte o motivaţie pentru o incursiune fie şi numai prin intermediul câte unui vin, în sufletul bun şi cald al acestei ţări. Asta pentru romantici. Pentru pragmatici vă asigur că “egalul”dintre vin şi bani va fi aici. Drumul este printre rânduri! Ca la vie!

Cătălin Păduraru

Proturism//08-01-2003

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru