Romanian Wine Route

 Mi se intampla destul de rar sa ma entuziasmez la aparitia unui nou producator. Desi agreez producatorii flexibili, atenti si seriosi (intelegand prin asta particularii), am destule motive sa nu fiu foarte credul. Putini dintre cei care si-au anuntat cu surle si trambite sosirea in “top”, putini spun – au confirmat. Dintre acestia spre lauda lor si pentru informarea dvs – atunci cand calatoriti prin Romania – amintesc: Cramele Prahova (Halewood), Vinterra Intl, Vinia (vezi vinuri de vinoteca exceptionale), Cotnari (Francusa dar si “deserturi” ca Tamaioasa Romaneasca), Murfatlarul parca renaste (cu gama Benett). Succese pe anumite vinuri mai au si alti producatori – dar enumerarea s-ar vrea una a constantelor. In aceasta idee imi face placere sa mai adaog un nume de lider. Carl Reh.
  

 Stiam de ceva vreme de River Route. Degustasem vinurile din acesta gama, vazusem advertoriale in revistele internationale de specialitate, si apreciam succesul comercial al acestor vinuri. Sincer, n-am crezut ca se va face pasul catre mai sus. Dar, la urma urmei, o surpriza placuta trebuie sa fie…surprinzatoare.
 

Trebuie sa fi cantarit mult cei de la grupul Reh Kendermann*, unul dintre cei mai puternici operatori pe piata vinului din Germania, cand au investit in Romania. Cartea de joc extrasa a fost una castigatoare.De la potentialul viticol al zonei, si pana la cel turistic, de la localizare si pana la oamenii care lucreaza aici, totul pare sa fie de partea acestor teutoni.

 Evident vreau sa va incit! Dar sa n-am dreptate sa o fac?! 300 ha de vie in jurul Cramei de la Oprisoru, toate destinate vinurilor Super – Premium. Pentru a localiza mai usor ganditi-va ca sunteti foarte aproape de Portile de Fier de pe Dunare. Asta insemand ca puteti veni si intr-o croaziera, sau in mod special pentru un regal al gusturilor. Este bine de stiut ca la Drobeta Turnu Severin exista locuri de cazare pana la nivelul de 4 stele (Continental). Sau ca , venind dinspre Bucuresti, va puteti opri la Craiova, dimineata facand un drum de 2 ore cu masina pana la crama. Dar de fapt, de ce va leg drumurile de Carl Reh Winery? Sigur si pentru peisaje, dar mai mult pentru o pretioasa degustare. O degustare de Chardonnay sau o remarcabila Feteasca. O cunoastere a unui Cabernet, a unui Pinot Noir sau a unui Syrah! - care va vor marca definitiv gustul pentru aceste vinuri. Daca sunteti pretentiosi veti fi satisfacuti, daca n-ati fost, dupa aceasta degustare – veti deveni.

 Vorbim aici de vinuri organice. Sanatoase si vii. Fara tratamente chimice in deplin respect fata de aceste pamanturi, fata de generatiile ce vor veni si nu in ultimul rand, fata de dvs – entuziastul.

 Ei da, aveti de-a face cu un loc unde (printre putinele din Europa) s-a trecut la “full conversion to organic viticulture”, certified by ECOCERT”.

 Din acest loc curat, ferit de Dumnezeu de boli (verile sunt foarte uscate) – ies pentru piata mondiala si vinurile La Cetate.

 Aici se simt si experienta si puterea financiara a firmei – mama, care a dotat crama cu cele mai moderne echipamente, precum si obligatoriile barrique – uri.

 Puteti miza pe o zi petrecuta in grup cu familia, aici avand toate cele necesare pentru turismul viticol. Personal calificat, prezentari in cateva limbi de circulatie internationala si vinuri de mare clasa. Ca e vorba de un Pinot Gris sau de un Rose, de un Merlot sau un Cabernet Sauvignon, fiti convinsi ca deocamdata sunteti in contact cu vinuri care daca ar fi supuse unei degustari oarbe – ar putea fi confundate cu marile cru -uri ale lumii.

Combinand utilul cu placutul

 Turismul in Romania poate avea si valente cat se poate de practice. Achizitia unor opere de arta, la preturi dimensionate corect – mi se pare o oportunitate ce trebuie exploatata. Valori certe, ale unor artisti cunoscuti, cu expozitii in toata lumea, pot fi gasite in foarte multe locuri din tara, mai ales in centrele universitare. Ca si sfat, sunt de ocolit expozitiile ambulante oricat de atractive ar parea preturile cerute. “Uitand” de astfel de oferte, va recomand orientarea catre conducatori de scoli de arta. In deplin consens cu aceasta idee va prezint astazi, reperele activitatii unuia dintre cei mai titrati pictori de la noi din tara – Liviu Suhar.

1943, 17 febr.  - nascut in localitatea Iacobeni, jud. Suceava
1957 – 1962    - Liceul de Arte “Octav Bancila”, Iasi
1962 – 1968    - Insitutul de Arte Plastice “Ion Andreescu”, Cluj-Napoca, Facultatea de Arte Plastice si Decorative, promotia 1968, cu diploma de licenta in arte, specialitatea pictura. Profesori: Aurel Ciupe si Petru Abrudan
1970                - membru definitiv UAP
1973 – 1981    - Asistent universitar la Institutul Politehnic “G. Asachi”, Iasi, Facultatea de Constructii, sectia Arhitectura
1981 – 1983    -  Asistent universitar la Conservatorul “G. Enescu”, sectia Arte Plastice
1983 – 1990     - Lector Universitar Academia de Arte “G. Enescu”, Iasi – Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design
1990 – 1994     - Conferentiar Universitar Academia de Arte “G. Enescu”, Iasi – Facultatea de Arte Plastice, Decorative si Design
1992 – 2000     - Decan al Facultatii de Arte Plastice, Decorative si Design din Universitatea de Arte “G. Enescu”, Iasi
1994       - Profesor Universitar - Universitatea de arte “G. Enescu”, Iasi – Facultatea de arte Plastice, Decorative si Design
Din 1994          - membru al comisiei Nationale de Evaluare Academica si Acreditare, pentru Arte si Arhitectura

Expozitii internationale la Cannes, Barcelona, Bad Kissingen, Berlin, Poitiers, Colombo, Liege, Haifa, Budapesta, Skopje, Moscova, Roma, Napoli, Lublin, Perugia, Bari, Bruxelles, Zagreb, Novi-Sad, Sarajevo, Sofia, Amsterdam, Stuttgart, Glasgow, Montreal.

 Lucrarile sale se afla in majoritatea muzeelor nationale, in colectii de stat si particulare din Romania. Este prezent cu lucrari in colectia permanenta a Muzeului Municipal din Poitiers – Franta, a Concernului Wolkswagen – Germania si in diferite colectii particulare din SUA, Canada, Venezuela, Peru, Israel, Grecia, Germania, Elvetia, Italia, Spania, Olanda, Austria.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru