Catalin Paduraru

Start!

Foarte des imi pun intrebarea, de ce atunci cand vreau sa scriu despre vinul romanesc pornesc cu ganduri bune, pozitive si sfarsesc prin a trage concluzii suparatoare si critice. De ce nu pot abandona statutul acesta de carcotas si sa evadez intr-o zona a buneidispozitii, lucru care ma caracterizeaza in fapt.

Vinul din Romania este din ce in ce mai bun. Ar trebui sa ma inveseleasca o astfel de realitate. Sa fie de vina faptul ca valoarea lui nu e trecuta in pliantele turistice, in emisiunile TV, in rapoartele oficiale, in anuarele finantate de stat…Vedeti, o iau de la capat…
Ca « atunci cand iubesti ceva, trebuie sa iei acel ceva in serios » - poate sa para o vorba mare. Drept sa va spun, imi dau seama ca si avem nevoie de vorbe mari. Feritul asta de cuvinte memorabile ne-a transformat si felul de a fi. Lipsa unor cuvinte nici macar nu ne mai atinge. Demonetizarea cuvantului s-a produs treptat si sigur in ultimele decenii. Strainii au inteles ca nu-si strica relatiile cu noi nici cand spun aiureli despre Romania si nici cand, pur si simplu, ne ignora. Tipul nostru de reactie este unul al unui non-combatant. Al unui concurent care pierde din start. Ori pentru un astfel de « adversar » incepe sa dispara si respectul.

Sunt doua lucruri care m-au determinat sa scriu aceste randuri. Unul, prezenta noastra in atlasurile universale de vinuri – ca fiind modesta si, al doilea, ca a venit timpul unor schimbari. Schimbari pe care nu le mai putem astepta din afara noastra.

Nu indemn, doamne fereste, catre un protest colectiv. Este si imposibil, si cumva anacronic. Singurul lucru la care ma gandesc este ca, fiecare roman educat, poate face lobby – in cercul in care « relationeaza » (e o licenta pentru un termen la moda si care n-are de-a face cu subiectul tratat – dar nu m-am putut abtine si de la un zambet). Si pentru a fi convingatori trebuie sa fim informati si … ponderati. Acceptand totusi ca nu ne neaga nimeni pozitia in topul mondial al producatorilor de vin, mi se pare cel putin curios cum suntem infatisati, noi si vinurile noastre, in lucrari de prestigiu. Am sa incep cu « Wine Encyclopedia » a lui Christian Callec (Olanda).

O lucrare utila, bine ilustrata si cu comentarii pertinente. Cu atat mai putin se poate intelege de ce Grecia are alocate zece pagini, Slovenia - cinci, Elvetia - treisprezece, Ungaria - cincisprezece, iar pentru Romania – doua – sunt suficiente. Iar dupa ce ca sunt cate sunt, informatia este denaturata de zeci de greseli. Si pentru a nu va plictisi, vi le redam doar pe cele de scriere. Dunarea devine Dunarca (asa cum crede autorul ca i se spune pe la noi), Drobeta este Drubeta, Banatul apare ca Bana, etc. Dar sa lasam Olanda, ca fiind departe si sa vedem ce spun prietenii nostri francezi, intr-o editie revizuita a celebrului « Larousse des Vins (tous les vins du monde) ».

Acestia, foarte informati, cunosc eforturile investirorilor romani si straini (nominalizand GTZ si Carl Reh), lauda istoria viticola a tarii si claseaza Romania ca « de departe » un lider in fata vecinilor sai. Cu toate acestea, algoritmul paginilor dedicate imi ramane de neinteles. Bulgaria – 3, Ungaria – 4, Germania – 39 !, iar Romania cu onor se descurca intr-o pagina. Si ca supararea sa fie justificata pe deplin, Jidveiul isi face vinurile pe Tamave. N-ati auzit de Tamave, sau stiati doar de Tarnave ?! Ei bine, doar n-o sa contraziceti una din cele mai faimoase enciclopedii din Europa !

Saricia Niculitel (Sarica – corect, n.a.), Ragasani (Dragasani, n.a.), Asaud (Nasaud) – sunt bonuri pentru cate un miel, semnate de catre nu mai putin celebra « Sotheby’s Wine Encyclopedia ». Si la acesta lucrare, te bucuri ca exista doar o pagina pentru Romania, limitandu-se astfel greselile de scriere. Cat despre comparatii : Grecia – 4 pagini, Austria – 5 pagini, s.a.m.d. Bun. Trecem la o alta lucrare ( de altfel  - sa stiti – admirabil intocmita) –  «Global Encyclopedia of Wine».

Despre pagini ce sa mai vorbim, pentru ca ne-am obisnuit si, desi Rusia nu pretinde ca ar fi competitioare la clasa vinuri, este pe picior de egalitate in privinta textului cu Romania.

Tot datorita obisnuintei de acum nu ne mai legam de Judvei (Jidvei, n.a.) sau Valea Calugreasca (Calugareasca, n.a.). Sunt nejunsuri minuscule pe langa binele facut ca am fost publicati. Oare ?!

Nu are rost sa continuam expeditia bibliografica, pentru a nu starni resentimente care nu pot fi inlaturate ulterior. Prefer sa cred ca lucrurile se vor indrepta – dar nu de la sine – ci sub impulsul nevoii  noastre de a ne afirma corect identitatea.

In acest sens, vreau sa reamintesc ca nimeni n-o sa ne cunoasca dupa berea romaneasca, vodca sau ginul de aici. Oricum, nu in urmatorii 2.500 de ani. Adica echivalentul perioadei de cand producem vin. Si, dupa cum vedeti, chiar si acest interval istoric tot nu a fost suficient pentru o cronica completa. Ce rost ar mai avea sa ne inscriem ultimii in alta cursa cu produse la care istoria este scrisa deja ?

Personal, cred ca e rost sa marim efortul pentru un loc pe podium acolo unde avem o sansa. Start !