VINUL ŞI DIVINITATEA (2)

Bine v-am găsit în noul an! Sper ca 2004 să vă fie plin de bucurie şi de sănătate. Să puteţi găsi măsura în toate. Să aveţi grijă de trup, de suflet, de minte.
Aşa cum v-am promis, vă înfăţişez continuarea studiului D-lui Gh. Crăciunescu, având credinţa că ştiind mai multe despre vin, veţi avea trupul mai sănătos şi sufletul mai bogat şi mintea mai liberă.

ISLAMUL ŞI CULTUL  VINULUI

În tradiţia islamică există o bună cunoaştere a  viţei de vie şi a vinului . Nici nu se putea altfel. Înconjuraţi de popoare ce cultivă via şi apreciază adevărata valoare a vinului, sub preceptele coranice musulmanii se abţin de la consumul de vin .

Deşi există o mare apropiere între mahomedanism, iudaism şi creştinism, ca religii monoteiste, sub aspectul consumului de vin lucrurile stau cu totul altfel .

În anul 634 e.n. Mahomed a interzis consumul de vin pentru toţi credincioşii ‘’O voi credincioşi, vinul, jocurile de noroc, statuile, sunt o ticăloşie inventată de Satan. Abţineţi-vă de la ele de teamă să  nu deveniţi perverşi . Demonul se slujeşte de vin şi de joc ca să aprindă în voi focul certurilor şi să vă întoarcă de la amintirea lui Dumnezeu şi a rugăciunii’’ –Coran ,V.

Experţii în interpretarea Coranului motivează prohibiţia ca având caracter mai mult sociologic şi politic decât teologic. La temperamentul vulcanic al arabilor şi la raritatea acestei băuturi în ţinuturile aride ocupate de aceştia s-ar fi adăugat jocurile speculative ale comerţului cu această licoare .Efectele cumulate n-ar fi fost foarte greu de anticipat.

În interpretarea Coranului există unele păreri destul de nuanţate privind subiectul aşa de sensibil al consumului de vin. Unii experţi susţin că interdicţia de a bea vin nu-i decât relativă. Prohibit ar fi numai abuzul cu consecinţa firească beţia ,iar sancţionabilă ar fi beţia în public. De cealaltă parte se află o interpretare ce vizează prohibiţia strictă.  Jahia, textul de lege ce codamnă consumul de alcool sub toate formele ca şi băuturile psihotrope fermentate sau substanţele halucinogene menţionează, chiar ‘’Dumnezeu îşi va întoarce privirile timp de 40 de zile de la mahomedanul care a băut vin ‘’.

Nu ne propunem a enumera personalităţile mai mult sau mai puţin cunoscute care au respectat în litera şi-n spiritul ei Jahia. Nu ar sublinia cu nimic în plus ideea de abstinenţă generată de prohibiţia impusă de anumite precepte religioase .Ne propunem, însă a enumera figuri celebre ale anumitor perioade istorice ce au iubit vinul cu patimă, făcând din el un scop şi chiar un mijloc.

Akbar, al patrulea împărat al mongolilor era un împătimit al vinului pe care-l cumpăra de la fenicienii care-i frecventau curtea .

Istoria pomeneşte de marele sultan turc Selim al II-lea numit şi Beţivu care făcuse o adevărată pasiune pentru vinul Muscat şi care se mândrea cu o adevărată colecţie de vinuri din cele mai vestite zone din Asia Mică , Grecia şi de pe coasta de nord a Africii, şi cu cele mai frumoase femei adunate în haremul său .

În secolul al XI-lea la Alamut , Hasan ibn al Sabah construise în munţii de lângă Qazvin, o fortăreaţă de nepătruns .În interiorul cetăţii se găseau grădini secrete alcătuite exact după grădinile Paradisului descrise în Coran .Vinul şi mierea curgeau din fântâni păzite de fecioare minunate şi supuse . Aici erau aduşi oameni credincioşi care erau în prealabil îmbătaţi cu vin îndulcit cu miere , apoi drogaţi cu haşiş  şi încurajaţi să se bucure de plăcerile trupeşti ca avans la fericirea eternă ce i-ar fi aşteptat după moarte în Paradis. Siguri pe credinţa şi devotamentul lor obţinute sub promisiunea întoarcerii grabnice în Paradisul din care gustaseră numai câteva din plăcerile supreme, stăpânii îşi trimiteau supuşii să prade şi să ucidă. Din Alamut, bandele au terorizat Persia şi Orientul Mijlociu mai bine de două secole .

În 1256, nepotul lui Gingis Han, Ulug Han a dărâmat Ghilda Asasinilor piatră cu piatră transformând-o  în pulbere. Se pare că noţiunea de asasin îsi are originea, aici, în expresia hashashin –cel ce ia haşiş .

Se poate concluziona că atunci când interesele o cer, preceptele religioase pot fi uşor interpretate în favoarea celor puternici .
Iată numai un aspect al ideii că vinul poate fi mijloc şi scop în relaţia religie – om.

CULTUL CREŞTIN, VINUL ŞI SFINŢII SĂI

Odată cu părăsirea credinţei în zei ,creştinismul a introdus cultul sfinţilor prin secolul III-IV. Zeii cei răi şi răzbunători au fost trimişi în Iad iar pe cei buni , biserica i-a trimis în Rai transformându-i în sfinţi.

Nu-mi propun o analiză profundă a conversiilor religioase de teama ‘’terenului alunecos’’ al subiectului.  Oricând un astfel de subiect poate genera controverse poate chiar pătimaşe . Să lăsăm deci în seama teologilor analize aşa de sensibile şi să ne concentrăm asupra vinului şi a legendelor sale în care adeseori sunt pomenite nume de sfinţi, protectori ai viei şi vinului localizaţi în diverse areale viticole .

În Italia, Sfântul Vincenţiu, l-a înlocuit pe legendarul Bachus din vechea mitologie romană, păstrându-şi , însă toate atributele şi bine-nţeles toate datinile . Se benchetuieşte şi se prăznuieşte la fel , cortegiul faunilor şi silvanilor fiind înlocuit acum de fete frumoase ce susţin butoiaşe frumos sculptate umplute cu cele mai alese vinuri.Farmecul fetelor sau plăcerea paharului cu vin , ispită deopotrivă pentru avut sau nevoiaş, transformă întreaga adunare într-o mare dezlănţuită cu chiote şi o bună dispoziţie molipsitoare .

Pere Cahier, un reputat expert în istoria religiilor, consideră  că Martirul Vincenţiu a fost  ales ca protector al vinului deoarece numele sau începe cu silaba vin. Într-o stampă veche Sf. Vincenţiu este reprezentat ţinând în mâna dreaptă un strugure şi o cunună iar în mâna stângă un cosor de vie. Fundalul stampei reprezintă un cules de struguri cu mulţi culegători veseli şi o cadă plină de rod .

În câteva renumite zone viticole franceze, Charente, Midi,Cote d’Or, Bouche du Rohn cât şi pe valea Moselei, circulă zicători având ca subiect bogăţia anului viticol după cât de frumoasă a fost sau nu , ziua Sf. Vincenţiu ….’’luaţi seama la ziua Sf. Vincenţiu , căci , dacă în această zi vedeţi şi simţiţi că soarele este strălucitor şi frumos , vom avea mai mult vin decât apă …’’. Încercând să acopere o plajă aşa de mare de preocupări, Sf. Vincenţiu şi-a cedat locul pe probleme distincte şi altor sfinţi .

O frumoasă legendă, povesteşte că Sf. Martin, fugărit de duşmani, şi-a găsit adăpost într-un butoi gol din pivniţa unui om nevoiaş .Sincer să fiu, nu prea pricep cât de nevoiaş era posesorul butoiului în care putea  încăpea un sfânt sau statura acestuia era foarte firavă .Drept răsplată că a fost bine ascuns, Sf. Martin i-a umplut nevoiaşului toate butoaiele cu un vin deosebit de bun din care tâlharii, înzestraţi cu setea cea fără de margini, s-au apucat de băut făcându-se turtă Sf. Martin, graţie vinului bun si patimii tâlharilor , a putut părăsi nestingherit ascunzătoarea. Această întâmplare l-a consacrat pe Sf. Martin ca protector al băutorilor.

În multe regiuni ale Franţei circulă chiar câteva expresii ce explică harurile Sf. Martin. După o beţie bună ,a doua zi , când sinceritatea vinului este pusă la grea cumpănă ,durerea de cap şi răul general sunt considerate ‘’boala Sf. Martin ‘’.

Producătorii din regiunea viticolă Friuli –Italia consideră cale deschisă necazului şi ghinionului , dacă un vin nou este degustat înaintea datei de 11 noiembrie, ziua Sf. Martin.

În alte regiuni ale Italiei şi Franţei şi alţi sfinţi au această ingrată îndatorie de protectori ai beţivilor. În Italia , în regiunea Bologna degustare vinurilor noi se face pe 18 octombrie - ziua Sf. Luca .Şi pentru a simţi aroma şi calitatea noii recolte , degustarea este completată cu castane fierte , o specialitate regională numită Balus. Sf. Urban îşi aduce şi el partea lui de protecţie pentru viticultorii şi amatorii de vinuri bune din Champagne –Franţa sau din zona Adigelui- Italia.

Şi liniştita Elveţie are un bun protector al băutorilor de vin .În cantoanele Valais şi Vaud, cârciumarii , hangii şi clienţii lor, sunt protejaţi de Sf. Teodot. În stampe şi tablouri, Sf. Teodot apare în toată splendoarea , alături de cununi de struguri sau butoaie şi carafe pline cu vin, binecuvântându-le.

Pentru a completa galeria cu sfinţi care în decursul cucernicei lor activităţi au fost investiţi de credincioşi cu haruri de protectori ai viticultorilor şi băutorilor de vin , să mai notăm pe Sf. Francesco din Assisi, Sf.Mitro, protectorul oraşului Aix-en-Provance, Sf. Othmar Stareţul, Sf. Davino Pelerinul şi încă câţiva cu importanţă locală menţionaţi în scrierile religioase  catolice .

Biserica Ortodoxă, poate ceva mai săracă în acest domeniu, are şi ea un protector recunoscut al viticultorilor şi iubitorilor de vin. Aceste virtuţi îi sunt atribuite Sfântului Trifon.

La loc de mare cinste, multe din legendele viticole pomenesc ,ca sfânt protector ,pe Fecioara Maria, o asociere, poate, a purităţii şi gingăşiei cu farmecul şi parfumul viilor înflorite .

Sigur subiectul este deosebit de amplu şi nu suntem convinşi că am abordat măcar părţile lui importante în complexitatea lor pe parcursul celor notate aici. Suntem însă convinşi că am deschis o poartă în această fabuloasă istorie a vinului în relaţia sa cu omul sub protecţia  Divinităţii.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru