Listele de vinuri certificate de notorietate

 Listele de vinuri sunt acele mape sau pliante din restaurante care trebuie să ofere clientului informaţii despre vinurile din meniu. În condiţii normale, pe lângă rolul informativ, aceste liste trebuie să aibă şi o funcţie educativă. În restaurantele din România, listele de vinuri sunt destul de sărace din punctul de vedere al diversităţii, rolul educativ lipsind cu desăvârşire.

Pentru mai multe amănunte privind acest subiect am cerut părerea lui Cătălin Păduraru, Director VINEXPERT.

Connaisseur: Ce fel de vinuri ar trebui să se găsească pe  astfel de listă?
Cătălin Păduraru: În primul rând vinuri valoroase din punct de vedere gustativ, calibrate la preţ cu nivelul restaurantului. De ce anumite vinuri? Pentru că ele trebuie să răspundă câtorva necesităţi: să fie compatibile cu mâncărurile servite în restaurant, să acopere o plajă cât mai largă de gusturi, să definească statutul restaurantului dar şi al clienţilor.

 Într-o ţară ca România, adică producătoare de vin, criteriile ar fi cam următoarele: vinuri cu denumire de origine controlată, din cât mai multe regiuni viticole, albe şi roşii cam în proporţii de 60 % albe şi 40 % roşii, câteva vârfuri notabile (adică vinurile medaliate la concursurile mari interne şi internaţionale), câteva vinuri speciale care să dea personalitate selecţiei (petiante, fortificate, licoroase, Eiswein, etc.). De asemenea, trebuie să se găsească un vin de consum (pentru petreceri), mândria casei (ceva ce cu greu mai poţi găsi în altă parte), precum şi câteva vinuri de circulaţie mondială (un Sauvignon Blanc – Noua Zeelandă, Chardonnay – Africa de Sud, un Bordeaux, un vin din Chile, etc.).

Connaisseur: Plecând de la faptul că ceea ce se întâmplă „afară” este etalon pentru noi, cum arată aceste liste în ţările cu tradiţie?
C.P.: Pe listele „de afară” apar vinuri mediatizate şi jurizate în revistele de specialitate sau care au făcut parte din colecţii ale unor achizitori celebri pentru priceperea lor. Preţul este şi el un indice real al valorii vinului.

 Spre deosebire de străinătate, în România notorietatea vinurilor de clasă este redusă. La noi, lista ar trebui să cuprindă, măcar pentru o perioadă de câţiva ani, mai multe elemente. Pe lângă denumirea de origine, dacă este posibil şi producătorul, ( care poate opera în Dealu Mare – să zicem – alături de încă câţiva operatori. Iar asumarea calităţii de către aceştia este diferită). La fel de diferită este şi maniera de vinificare a aceloraşi soiuri. De aceea este binevenită indicarea grupei de gust: sec, demisec, demidulce, dulce.

Connaisseur: Ce elemente importante trebuie să apară pe aceste liste?
C.P.: Anul de producţie este civilizat – şi aş spune eu obligatoriu, întrucât şi prin acesta clientul îşi poate fixa un reper al plăcerii pentru anumite vinuri.

 Gradele alcoolice pot permite şi ele o interpretare „avant la lettre” deşi un vin bine făcut ascunde cu eleganţă tăria alcoolică, evoluând spre acel „echilibru” despre care tot se vorbeşte. Evident, pe listă trebuie să mai apară menţiunile speciale, cum ar fi „maturat la barrique”.

 În privinţa preţului, există din ce în ce mai des obiceiul (în străinătate) de a fi înscris şi pentru o butelie dar şi pentru un pahar (acolo unde se practică acest gen de vânzare). Şi pentru că veni vorba… Ar trebui încurajat acest tip de consum. Ne stau la dispoziţie o sumedenie de ustensile care să ne limiteze orice risc în acest sens. Apoi, pentru vară, pentru trasee, soluţia Bag-in-Box deschide calea către acest tip de vânzare.

Connaisseur//08-04-2004

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru