Zile calde, vinuri reci

La Prowein 2005 (Dusseldorf) – târg pe care tocmai l-am vizitat – am putut vedea toată floarea viticulturii şi vinificaţiei mondiale.

Pentru că se apropie sezonul cald am căutat cu atenţie crescută vinurile albe şi rosé.

Bineînţeles, Noua Zeelandă, face cuceriri după cuceriri cu Sauvignon Blanc. Aproape fără excepţie toate vinurile de Sauvignon Blanc degustate la standul acestei ţări din antipozi erau aureolate de excelenţă.

Foarte greu de priceput cum au reuşit neo-zeelandezii să-şi impună un standard atât de ridicat.

Prin această revoluţie a gustului şi prin constanţă, de vreo 3-4 ani toţi cunoscătorii admit că aici putem găsi unul dintre cele mai bune Sauvignon-uri din lume.

Din nefericire, consumul premium redus din România (mai ales a vinurilor necunoscute) nu face posibilă prezenţa pe piaţă, decât sporadic, a unor astfel de vinuri.

În oglindă, şi vinari din România încep să trateze cu profesionalism vinul alb.

Deşi cantitativ în ţara noastră se produce mai mult vin alb, deşi consumul este încă înclinat mai mult spre acesta, performanţele calitative sunt obţinute la vinurile roşii. Sau, cel puţin, aşa stăteau lucrurile până nu demult.

Eforturile de a crea “vârfuri” şi pe soiurile albe s-au concretizat în apariţia unor vinuri albe din ce în ce mai aproape de trendul mondial. Cramele Recaş propun soiuri în stilul Lumii Noi şi, sunt convins, vor puncta decisiv pe piaţa internă la capitolul albe, tinere, fructuoase, vivace.

Să nu uităm nici Argintul obţinut la “Chardonnay du Monde” de către cei de la Carl Reh Winery. O afirmaţie curajoasă este făcută de către Oliver Bauer, angajat expat al familiei Kripp-Stirbey. Acest winemaker realizează cea mai incitantă Crâmpoşie pe care am avut ocazia să o degust.

Staţi liniştiţi, „Crâmpoşie” poate să nu fie familiar nici măcar tuturor românilor (deşi este soi autohton)!

Cu toate acestea, Prince Ştirbey, prin priceperea acestui oenolog venit din afara graniţelor, câştigă un vin de mare clasă.

La rosé-uri lucrurile sunt mai complicate. Trebuie să lucrăm mult şi să înţelegem conceptul de rosé, care înseamnă nobleţe prin simplitate, echilibru perfect, lipsa stridenţelor.

La acest capitol românii se apropie cu greu de un Rose Gatao sau de un Rose D’Anjou. Poate cei de la SERVE reuşesc puţin, deşi propunerea lor este un rosé destul de … „black tie” ceea ce ar fi o contradicţie de termeni. Repet, este totuşi cea mai bună reprezentare a rosé-ului sec.

Ofertă onestă şi bine calibrată ca preţ este şi Val Duna atât la sticlă cât şi la bag in box. Celor care se feresc de Bag In Box, le reamintesc că rosé-ul este destinat şi petrecerilor în aer liber, ca „răcoritor” al zilelor însorite. Iar după această iarnă lungă, sper ca acestea să fie cât mai multe şi mai frumoase. Dacă se poate şi cu câte un pahar de vin bun!

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru