Anotimpul cald şi Bag-in-Box

Dedic rândurile de faţă şi celor care administrează terasele, dar şi celor care activează în firme de catering. Îmi propun să vă prezint o soluţie pentru zilele călduroase. O soluţie decentă şi folositoare: Bag – in – Box.

 
 Să ne înţelegem de la început: Bag-in-Box-ul nu este destinat interioarelor luxoase, serilor romantice, protocolului de nivel înalt. Decorul în care poate fi integrat pleacă de la picnic-ul de familie, terasa de vară şi cateringul destinat petrecerilor în aer liber.
 

Este un produs de volume, care, totuşi, se impune datorită unor avantaje certe de cost, păstrare, manevrabilitate şi, de ce nu, unele care ţin de inedit.

 Un concept nou în România, dar care pe plan mondial împlineşte vreo 30 de ani.

 A nu se face o impardonabila confuzie cu « tetrapak-ul » !

 Această invenţie a fost remarcată prin anii ’70 datorită diferenţei de greutate faţă de ambalajul de sticlă, dar mai ales pentru faptul că vinul rămas neconsumat în recipient nu se deteriorează.

 De fapt, invenţia constă într-o pungă laminată (cu materiale agreate alimentar) introdusă într-o cutie de carton, cel mai adesea cu mâner pliabil, şi având ca loc de ieşire pentru vin – o supapă specială. Tocmai această supapă face ca oxigenul să nu pătrundă în interiorul sacului laminat, sac care de altfel – se comprimă odată cu consumul.

 Ca şi capacitate în Noua Zeelandă şi Australia se folosesc Bag-in-Box de 4 litri. În Europa – forma cea mai răspândită este cea de 3 l. Succesul acestui tip de ambalaj s-a propagat dinspre ţările nordice, ajungând în anii prezenţi să fie agreat în toată Europa. În Marea Britanie, peste 10 % din totalul de vin vândut, a avut această prezentare. Se înţelege, în Bag-in-Box nu vom întâlni vinuri destinate învechirii, ci vinuri de la lejere şi ieftine la elaborate şi echilibrate ca preţ – dar destinate unui consum într-un interval prestabilit. În general de 1 an.

 Haideţi să vedem concret aplicaţiile pentru un astfel de produs.

 Să începem cu terasele.

 Într-o ladă frigorifică, oricum am aranja aceste „cărămizi”, încape de câteva ori mai mult vin astfel ambalat, decât la sticle. Deşi nu este un argument forte, o şansă suplimentară de a atrage segmentul tânăr către consumul de vin poate fi şi această formă neconvenţională şi cumva opozabilă clasicului. Din punct de vedere al vânzării, se poate oferi ca atare, deşi de preferat cred că este servirea la pahar. În cel mai rău caz, chiar dacă epuizarea unui recipient s-ar derula pe parcursul unei zile – vinul nu păţeşte nimic (nici în zilele următoare).

 Asupra conţinutului nu se poate interveni (a se citi „boteza”).

 Pentru terasele cu „profesionişti” – un ajutor deloc de neglijat pentru chelneri, este înzestrarea mesei celor care fac cursă lungă, cu un Bag-in-Box, angajaţii văzându-si de treabă şi de ceilalţi clienţi. Ei nu vor fi întrerupţi de clasicul: „Băiete, încă una!”, decât la un ciclu logic, de 4 ori mai mare.

 Vinul nu se răceşte în acest interval, datorită dublei ambalări şi a stratului de aer din interiorul cutiei.

Cabanele din munte, pensiunile din Deltă, locuri greu accesibile, firme de catering.

De ce am făcut aceasta alăturare?

Pentru că astăzi vorbim şi de costuri. Ori ele nu se regăsesc doar în preţul de achiziţie al unui produs ci şi în transport, spargeri, reziduuri.

Oprindu-mă la firmele de catering, deoarece la primele două exemple avantajele şi compatibilităţile sunt evidente, reamintesc aplicaţia majoră: petreceri în aer liber.

Când ai de mutat pe un teren cu gazon sau cu pavele, mese, scaune, grătare ş.a.m.d., unul dintre puţinele lucruri care mai lipseşte este zdrăngănitul sticlelor. Prima dată pline, iar mai apoi goale. Bag-in-Box se pliază după folosire şi se aduce la grosimea unui carton ca oricare altul.

Nu îndrăznesc să sugerez că avem de-a face cu o soluţie universală, dar poate fi luata în calcul.

Acolo unde avem de-a face cu şampanie şi caviar, evident nici măcar nu veţi oferta o astfel de „noutate”. În schimb, dacă măcar o singură dată, vinul a fost exclus din meniu datorită greutăţii manevrării sticlelor (a desfacerii lor, a riscului de a se vărsa de pe mesele care se mai mişcă, etc.) acum nu mai poate exista nici o scuză.

Anul trecut au apărut şi la noi câteva încercări, unele reuşite, altele ba. Am lăsat să se contureze o ofertă sănătoasă, şi, în acest an - 2004, am depistat deja câteva vinuri foarte oneste şi, din acest motiv, tentante.

Am regăsit în oferta unui producător serios, şi vinuri albe (Fetească Regală, Muscat, Blanc de Roumanie), şi un rosé (orice aţi spune, vara este o minune), şi câteva roşii (Fetească Neagră, Noir de Roumanie) mai pentru seară.

Ca de obicei, îndemn la consumarea experienţei pe cont propriu. Oricum numai după o astfel de necesară etapă, putem emite judecăţi. Cu vinul, am găsit de cuviinţă să încurajez şi această noutate pentru a fi cunoscută şi, mai apoi apreciată. Verdictul final îl va da însă, consumatorul.

 

Catering expert//18-05-2004

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru