PROWEIN 2004

Port responsabilitatea unui anumit tip de comentariu atunci când vine vorba despre compararea României cu alte ţări. La prima citire, pare că dau credit nemăsurat străinătăţii. Fals. Tonul personal de alarmă pe care-l adaog informaţiei de orice tip, se vrea o investiţie într-un viitor românesc mai bun.

Aşa se face că trebuie să vorbim despre ce fac alţii bine. Iar ProWein-ul este un lucru bine făcut. Un târg imens de vinuri, care reuneşte ca şi expozanţi producătorii din toate colţurile lumii. Din punct de vedere al audienţei, pot doar să încerc să schiţez plastic imaginea : râuri de oameni. Comercianţi de talie internaţională, distribuitori, detailişti, restauratori, critici de vin, entuziaşti, « spioni » din lumea decoratorilor, simpli consumatori.

Această enormă mulţime este gestionată în mod ideal de către organizatori. Nu apar probleme nici la taxiuri, nici la toalete, nici la restaurantele din interiorul târgului, nici la sălile de degustare. Cum ? Habar n-am. Dar poate că un confrate specializat pe târguri şi expoziţii să realizeze la această oră un material pentru vreo revistă românească, care să-i ajute pe cei care au în obiectul de activitate în România « expoziţia ». Noi ne ocupăm de vinuri.

Evident că nu mă pot abţine să vă asigur că toate celelalte aspecte ale călătoriei au fost plasate sub semnul eficienţei şi funcţionalităţii. Ca exemplu, kilometrii parcurşi până la Dusseldorf au fost supuşi unei ninsori abundente care ar fi provocat la noi adevărate dispute naţionale. Comandamente de iarnă care ar fi « monitorizat » starea lucrurilor, ne-ar fi « asigurat »că « toate masurile au fost luate » şi care, în final, s-ar fi recunoscut înfrânate de « generalul iarnă ». Ei bine, în Germania, nici pe autostrada şi nici în oraşe iarna nu părea să fie decât sursa unui decor feeric (păstrat cu grijă de nemţi), dar totul până la limita carosabilului sau a trotuarului.

Închei această relatare despre starea drumurilor – barometru de stare a naţiunii. Naţiune care altfel, umple restaurantele, bea vin aproape cu ostentaţie, vrând să evidenţieze parcă, marcajul dintre consumul de bere ca fiind « utilitar » şi consumul de vin ca gest al eleganţei.

Dar să ne întoarcem la târg şi la vinurile noastre. Am remarcat cu satisfacţie că expozanţii căutau cu febrilitate să ofere cât mai multe soluţii pentru Horeca. Puteai găsi presentere pentru restaurante, game complete de vinuri doar pentru acestea, sugestii gastronomice, inventar specializat. Cel mai mult m-au impresionat însă sesiunile de degustări organizate pentru sommelieri.

Aceştia din urmă, prezenţi în număr mare  şi în rândurile vizitatorilor, luau notă ( o formulă improprie – dat fiind că erau dotaţi cu reportofoane şi camere digitale) de tot ce este nou, de tendinţe, de noile performanţe în ale vinificaţiei. Toate aceste date se transformă într-un bagaj al sommelierului, în lunga călătorie profesională, călătorie care prin acest bagaj în loc să devină mai dificilă (după cum s-ar putea crede) – va fi o croazieră de lux.

Tot cu ocazia ProWein-ului, lucrătorul Horeca îşi verifică opisul revistelor de specialitate, reuşind să acceseze majoritatea titlurilor consacrate. Observaţie. O bună parte din presa dedicată vinului, presă în mod uzual de limbă franceză şi engleză, este tradusă şi în germană. Observaţia se referă la faptul că trebuie să existe cerere pentru a i se putea răspunde cu o astfel de ofertă. Cu alte cuvinte în limba română…mai târziu.

Descifrând şi eu din mesajele pe care le formulau producătorii care dau trendul pieţei, am reţinut continua afirmare a vinurilor lejere şi tinere pentru cele albe, după cum şi o renunţare nuanţată la barrique-uri. Adică privilegiul « baricării » a rămas doar pentru un anumit tip de vinuri, destinate unui consum mai restrâns şi cumva mai elitist, dar mai ales vinurilor care câştigă în urma acestui proces. Altfel, ţinutul excesiv la stejar, doar de dragul „modei” s-a bifat la « demodat ». Se mizează pe nou, pe exotic, ceea ce poate fi o şansă şi pentru vinurile romaneşti provenite din soiuri autohtone. Prezenţa acestora în restaurantele noastre ar putea asigura un prim pas al consacrării. Astăzi acasă, mâine poate şi în exterior.

Iar dacă tot veni vorba de vinul românesc, permiteţi-mi să-mi exprim satisfacţia vis-a-vis de existenţa unui stand românesc. Reuşita i se poate atribui – după câte ştiu – organizaţiei IBD – GTZ. Din punct de vedere estetic s-a simţit lipsa unui designer, dar latura funcţională cred că i-a servit destul de bine pe producătorii români. Ca prezenţă atractivă, am remarcat-o pe Regina Vinului Românesc, o frumoasă tânără menită să atragă suplimentar privirile publicului.

Vinuri româneşti noi puteau fi găsite şi la alte standuri ale unor firme străine. Cu fotografii din România şi vinuri produse aici era decorat şi standul impunător al celor de la Reh Kendermann unde puteai auzi vorbindu-se şi în româneşte. De altfel, am găsit din ce în ce mai mulţi români angajaţi ai producătorilor străini. Te miri să citeşti pe ecusonul unei angajate a unei firme din Chile – VINA BISQUERTT – Anca Soiculescu. Sau că numele unui director de vânzări din Franţa este Bogdan Tănăsoiu ş.a.m.d. Avem la ora aceasta nume româneşti cam pe tot mapamondul.

Câteva cuvinte şi despre nou veniţii pe piaţă. Numesc aici pe tunisieni, turci, sloveni, etc. Simpla lor prezenţă, dar mai ales faptul că aceasta era susţinută de o calitate crescută a vinurilor prezentate, merită să ne facă să credem că pe plan mondial consumul de vin rămâne la cote înalte.

În acest sens eforturile noastre de a ne cunoaşte vinurile, de a afla noutăţile din exterior, se justifică şi sunt premisele unor câştiguri materiale îmbunătăţite. Dacă am adaugă necesarele schimbări din inventarul restaurantului, aproape că am fi siguri de succes. La urma urmei, de credeţi că şefi de restaurante, sommelieri, chelneri stăteau atenţi ca nişte şcolari la explicaţiile expozanţilor care ofertau pahare – de pildă? Sau de ce îşi însuşeau datele statistice ale îmbutelierii cu dopuri de silicon ? Toate acestea nu erau expresia unei dorinţe de cunoaştere enciclopedică pe cât a pragmatismului de a avea argumente solide în conducerea unei activităţi care trebuie să fie şi rentabile.

Poate că prezenţa softiştilor la ProWein m-a mirat cel mai tare. Vânzători de programe la un astfel de târg? Sigur! Programele vizau gestiunea vinurilor şi mergeau cu « personalizarea » inclusiv pentru restaurante. Iarăşi mă simt dator să atrag atenţia că o astfel de ofertă n-ar exista fără cerere.

În rest, trebuie să recunosc, germanii sunt « departe ». Logic ar fi totuşi să încercăm să nu mai mărim distanţa, pentru ca măcar în viitor « Provin din România » să fie ceva de bine.

HORECA//21-05-2004

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru