Dacă vrem să potrivim vinul si mâncarea

Auzim des “vinul cutare “ se asortează cu friptura de vită. Alt vin se suprapune perfect ostropelului de pui , iar altul este dedicat desertului. Acest gen de acord fin oboseşte pe mulţi dintre noi , iar unora le pare chiar un non-sens.

Greutatea cu care majoritatea românilor asociază vinuri diferite , pentru fiecare fel
de mâncare, vine de la consumul monocolor păstrat din cutumele satului.

Paradisul pierdut – satul – emite impulsuri mai simple  dar mai puternice orăşeanului neadaptat . Pentru cei aflaţi in această ambiguitate existenţială, naturală, ar fi întoarcerea la vatră . Nu persiflez , nu sunt ironic . Cu adevărat regulile oraşului sunt mai ramificate , mai nuanţate si – recunosc – nu neapărat cele mai folositoare fiinţei umane .

[ Explicaţiile mele îi vizează pe cei care s-au hotarât că aparţin oraşului . ]

Majoritatea meselor de peste săptămână nu sunt altceva decât o “ alimentare “, chiar una “ la foc grăbit “.

Ar fi ciudat ca acestui iureş (altfel, total nesănătos) să-i ataşez 2-3 vinuri potrivite. Singurul lucru de făcut pentru prânzurile zilelor aglomerate , este alegerea unui vin care să ţină cont de felul principal şi, din care să beţi un pahar.

Mai mult nu se poate decât renunţând la o relaţie bună cu şeful sau la carnetul de conducere . În aceste condiţii , grupele de compatibilităţi sunt mari : carne albă –vin alb şi rosé , carne roşie , brânzeturi –vin roşu. Fineţea alegerii vinurilor trebuie să se simtă la mesele “aşezate “, unde decorul să fie agreabil, iar compania (fie şi doar a muzicii) una selectă.

Ca deschidere, un vin alb, foarte tânăr şi foarte sec va fi capabil să vă pregătească simţurile pentru festin.

 Ordinea intrării vinurilor va fi întotdeauna aceeaşi – de la tânăr la matur, de la alb
la roşu , de la sec la dulce.

Dacă mâncarea este condimentată, aromată, căutaţi să aveţi în pahar vinuri complexe, puternice şi nu unele care să fie “ acoperite “ de gustul preparatelor.

Mă folosesc de exemplul unei indicaţii des întâlnite pe contraetichetele vinurilor roşii : “ poate fi apreciat alături de […] vânat “.

Evident, nimeni nu se gândeşte că pe masa românului se răsfaţă zilnic hălci de mistreţ si pulpe de căprioară  ci, se doreşte  a se sugera că vinul respectiv este unul corpolent, masculin, taninos şi că ar putea face faţă  unor astfel de bucate.

Fructele de mare,  luate ca aliat în astfel de texte, pot crea chiar antipatii, din acelaşi motiv al inaccesibilităţii. Dar, fructele de mare – funcţionează din nou ca o generalizare pentru mâncăruri uşoare şi care nu au necesitat un tratament termic insistent.

 Scala pe care dvs. puteţi regla preferinţele vă aparţine. Ea poate fi AM (unde medii) sau FM (ultrascurte) . Astăzi AM-ul se aude peste tot, dar cam gâjâit şi, din păcate, mono.

Pe undele FM, pe scala de care vorbeam, sunt zeci de posturi pentru toate gusturile.

Sunt puternice, seamănă cu viaţă noastră – buna-rea - sunt stereo şi, invariabil, mai vesele. Vinul ţine de cultură, dar, în egală măsură, de buna dispoziţie, de “entertainment ”.

Pe această ultimă opţiune intră mai mult decât  căpşunica  şi zaibăr-ul : Pinot Gris, Petit Sauvignon, Clairette, Şarba, Zghihara, Zinfandel, Shiraz, Busuioacă, Grasă,  Chardonnay, Chenin Blanc, ş.a.m.d.

Vinul şi mâncarea odată potrivite vă feresc de disconfortul arsurilor şi al crampelor dar, vă şi evidenţiază ca o persoana modernă, elegantă, sincronizată cu schimbările veacului.

Şi , dacă sunteţi de acord că nu veţi putea ieşi pe stradă în costum, purtând în acelaşi timp şlapi, veţi accepta că vinul merită măcar aceeaşi atenţie ca şi vestimentaţia.
[ Până mâine, un strop de bucurie!]

Cătălin Păduraru
VINEXPERT

Jurnalul National//09-06-2004

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru