Despre vin şi sănătate

Cam cu  jumătate de gură, începe să se afirme în mass-media românească că vinul este şi medicament. S-a acceptat destul de târziu că e aliment, dar că are şi valenţe terapeutice, pare prea mult. Şi cu toate acestea, vinul are darul (harul?) să fie alături de corpul (sufletul?) nostru în lupta cu diferite afecţiuni. Vinul roşu, în special, pe lângă faptul că este un antioxidant eficient, conţine o serie de elemente care împiedică instalarea necazurilor cardiovasculare şi pulmonare. Evident, excesul dăunează, numai că excesul este de evitat nu numai la vin  ci, la o serie întreagă de alimente.

Aşadar, în limita echilibrului, vinul roşu poate fi un aliat şi al fumătorilor. Obiceiul fumatului are efecte negative asupra aparatului respirator, efecte însă ce pot fi diminuate prin consumul de vin roşu. Până la urmă, şi aspectele legate de social şi de estetica comportamentală îndeamnă la a fi mai aproape de vin decât de alte băuturi. Natura lui este una compatibilă cu capacitatea de absorbţie şi prelucrare a organismului faţă de una a sintezei, a adaosului de drojdii şi/sau alcool.

Chiar în zilele  călduroase, experimentaţi în locul altor tentaţii lichide, plăcerea unui pahar de vin. Veţi descoperi că transpiraţia nu este la fel de abundenta ca a vecinilor de terasă care se luptă cu halbele şi că senzaţia de sete se stinge mai repede.

Nu blamez în nici un fel berea. Probabil că, la rândul ei, îşi are locul bine stabilit în viaţa noastră. Iubitorii de vin ştiu să bea şi o bere bună.  Obişnuinţa care aduce neplăceri (vezi surplusul de kilograme), obişnuinţa care nu mai lasă loc nuanţelor în alegere (“nu contează de care , rece să fie”), obişnuinţa care creează situaţii jenante (la un dineu – să comanzi bere), această obişnuinţă trebuie observată şi, dacă avem putere, oprită.

Vinul DOC nu este un produs foarte democratic. Îşi arogă dreptul nobiliar de a avea titluri, personalitate şi căi de comunicare mai elevate. De aceea mulţi îl resping, căzând în zona gregarului, unde, nefiind practic vorba de alegere , nu se pot face niciodată de râs.

Să încercăm totuşi, pentru vară, să vedem cum ne-ar prinde rose-ul. Vinificat din soiuri roşii–cu toate avantajele de sănătate descrise mai sus –vinul rose nu s-a impus încă la noi. Culoarea nu convinge pe toată lumea, existând chiar impresia că acest vin este rodul unor amestecuri de alb şi roşu ca urmare a unor eşecuri de vinificaţie. Fals ! Contactul voit de scurtă durată cu pieliţa strugurilor roşii, nu lasă să se producă transferul de culoare obişnuit.

“Subextractiv” este cuvântul pe care este posibil sa-l auziţi cel mai des atunci când se vorbeşte de rose.

Din fericire, în 2004 găsim suficiente astfel de vinuri foarte bine făcute, româneşti şi din import.

Alegeţi-vă unul fără un număr prea mare de grade alcoolice, răciţi-l bine şi invitaţi un prieten la o sticlă brumată de rose. Veţi ţine minte aceasta experienţă . . . frumoasă şi sănătoasă!

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru