Catalin Paduraru

PĂSTRAREA VINULUI

Prea mulţi români îşi păstrează vinul în vitrina cu cristaluri, în bucătărie, în garajul din faţa blocului, pe balcon sau în subsolul tehnic (acela cu şobolani şi reziduuri rău mirositoare).

 Toate aceste locuri de depozitare agresează vinul, reducându-l într-un final previzibil la stadiul de substanţă inertă, moartă.

Or, vinul este un organism viu.

Căldura sufrageriei îl ucide. În plus, pe post de trofeu – sticla stă în picioare. În această poziţie, dopul va rămâne uscat şi, cu timpul, îşi va micşora volumul permiţând aerului să intre în contact cu vinul, oxidându-l. Şi trepidaţiile îi fac rău, îmbătrânindu-l prematur. Deşi sună bizar, realitatea este că trepidaţiile accelerează mişcarea unor microorganisme şi structuri moleculare într-un timp scurt, determinând modificări echivalente unui segment de timp de câteva zeci de ani.

Acelaşi efect îl au lumina solară şi orice altă sursă de iluminat prea puternică.

Sigur, nu toată lumea are acces la frigidere specializate, lipsite de vibraţii, cu temperatură şi umiditate constante şi controlate, uşi cu geamuri protejate UV.

Nici pivniţa nu este la îndemâna oricui.

Totuşi, condiţiile minime trebuie asigurate unui vin dacă dorim să-l avem prezent – în forma lui cea mai bună – la o masă specială.

Cum împlinim aceste cerinţe în lipsa unor facilităţi ale locuinţei sau, să recunoaştem, ale bugetului?

O rezolvare bună poate fi învelirea buteliilor de vin în hârtie neagră; culcarea sticlelor în aşa fel încât dopul să rămână în contact permanent cu vinul.

Puteţi confecţiona sau cumpăra „rack-uri” prevăzute cu lăcaşuri pe orizontală pentru un număr destul de mare de sticle. În privinţa minimei izolaţii termice, alegeţi răul cel mai mic şi, în cămară, construiţi o cutie din polistiren, neuitând să perforaţi câteva locuri ca mici guri de aerisire.

Acest tratament special nu vizează vinurile de consum curent, ci doar pe acelea pe care – datorită valorii – doriţi să le păstraţi pentru un moment festiv.

Vă reamintesc că vinurile de vinotecă nu vor rezista prea mult în decorul descris mai sus.

Este păcat să „pierdeţi” doar din neatenţie vinuri bune, păstrate cu grijă de către vinificatori şi imaginate la momentul naşterii lor ca nişte viitori amfitrioni nobili şi puternici ai unor sărbători luminoase.

Pe acest orizont de aşteptare, destuparea unui vin „căzut”, opacizat şi mirosind a oţet, ar avea dorul să scurtcircuiteze orice atmosferă create de convivi.

Rezultat al unor astfel de întâmplări este astăzi consumul crescut de băuturi considerate ca fiind « sigure ».

Produsele de tiraj mare, globalizate şi infinit multiplicate – nu au risc ( ?) – dar nici personalitate.

Parteneriatul cu un vin bun, fie că-l oferiţi cadou, fie că-l aveţi la masă vă defineşte ca individ, marcând deopotrivă şi locul pe care-l ocupă bunul gust şi simţ în viaţa Dvs.

Savoir boire, savoir vivre!
[- a şti să bei, înseamnă a şti să trăieşti -]
Un strop de vin, un strop de bucurie!