Un bilet de intrare

La una din emisiunile de ştiri de acum câteva seri ni se prezenta un nou “succes” al vinurilor romaneşti: prezenţa acestor licori pe mesele celor mai înalţi demnitari străini în România.

Echilibrat şi jovial, ambasadorul SUA la Bucureşti vorbea de vinurile valoroase în general, iar ambasadorul Marii Britanii, glumeţ, spunea că vinul cel mai bun este… scotch-ul.

Şi materialul filmat contrazicea ştirea în sine prin imagini cu sticle de whisky şi vinuri străine. Nu mă leg de faptul că facem din ţânţar – armăsar şi nici de faptul că măcar atunci când vinul românesc ar putea fi cu adevărat subiect de ştiri (câştigarea unor concursuri internaţionale) nu se vede / aude mai nimic despre el în aceleaşi buletine informative.

Câţi dintre noi au aflat prin această sursă de comunicare că avem vinuri premiate cu aur la Mondial du Vin (Bruxelles) sau la Mondial du Chardonnay, etc., etc.?

Nici măcar despre insuccese nu putem afla nimic. Returul unui export, de exemplu, din motive obiective şi absorbirea lui în piaţa românească poate fi un subiect despre care am merita să fim informaţi? Dar să ne întoarcem la ştirea în discuţie.

Prim planul cel mai lung viza un tirbuşon de doi lei, din acelea care se găsesc şi prin pieţele de cartier. Asta mi s-a părut  ciudat. Inocenţa operatorului poate fi iertată până la urmă (deşi şcoala de film este una serioasă). Neştiinţa celor din montaj poate fi scuzată pentru că meseria lor (teoretic) nu presupune(?) subtilităţi în acest sens.

Dar cei care au organizat degustarea, cei care au livrat vinurile, firma de catering acreditată, ce fel de susţinere au dat vinului românesc şi poziţiei noastre de producători din lumea bună?

Alegerea acelui amărât de tirbuşon este emblematic pentru ignoranţa unora dintre noi dar şi pentru respectul arătat faţă de munca altora.

Acest „merge şi aşa”, acest comportament de cartier nu ne lasă să evadăm odată către starea de bine. Vinul poate fi o sursă de trai mai bun pentru mulţi români. Dacă vom înţelege că pentru a fi respectat de străini, mai întâi va trebui să-l respectăm noi, vinul românesc ar putea deveni un bun ambasador. Cei care muncesc via nu au cum să intervină în această ecuaţie decât făcându-şi bine treaba.

Nu se poate ca un vin prezentat „de valoare” să fie maltratat cu ustensile primitive. Chiar dacă scopul ar fi lăudabil, nu te poţi duce cu basculanta la teatru. Şi nici în şort. Iar ca să te lauzi că ai păcălit plasatoarea şi te-ai aranjat în lojă, mi se pare deja prea mult. În plus, rişti să fii dat afară din sală şi să nu mai vezi spectacolul nici de la balcon. De afară se pot auzi numai aplauzele pentru că, nu-i aşa, spectacolul merge mai departe.

Mai bine să respectăm regulile şi să prindem un loc bun în stal.

Până mâine, un strop de bucurie!

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru