VINURILE VECINILOR

 Într-o enciclopedie de circulaţie mondială, apare o hartă a regiunilor viticole ale “Dunării şi Mării Negre”. După coloritul acesteia ca reprezentare a suprafeţelor cultivate cu viţă de vie, cititorul neavizat poate înţelege că în Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croaţia şi Slovenia toate suflarea se ocupă numai cu viticultura. Cunoscătorul poate crede că este vorba de o supradimensionare grafică doar pentru a fi mai bine percepute bazinele viticole.

Numai că această hartă cuprinde şi România. Prin comparaţie cu vecinii, România apare în lucrare ca fiind posesoarea unor loturi de vie apărute sporadic, ca şi cum un vânt slăbuţ ar fi purtat din luxurianta vegetaţie vecină câteva seminţe pe pârjolitul nostru pământ.

Arealele cunoscute sunt schiţate cu vârful creionului în timp ce, megieşilor ei, s-a făcut o marcare cu o pensulă groasă.

Ca să nu cădem în păcatul auto-victimizării, dar şi pentru o cunoaştere necesară a realităţilor vinicole ale zonei trebuie neapărat să avem o bază solidă de informaţie. Atunci când ne vom susţine vinul, să ştim exact ce calităţi au şi vinurile vecinilor pentru a nu greşi şi noi la rându-ne, minimalizându-le nejustificat.

Apoi, de vreme ce noi dorim să le vindem vin românesc străinilor, trebuie să fim conştienţi că, măcar în aceeaşi măsură, vor vrea şi ei să ne vândă vinul lor. Cei mai îndepărtaţi competitori din „Zona Dunării şi a Mării Negre” sunt slovenii.

Trecând cu vederea exagerarea din lucrarea (ne)pomenită, slovenii au dezvoltat un sector viticol bine pus la punct. Suprafaţa acoperită cu viţa de vie este de aproximativ 22.000 de hectare.

Ca o particularitate, categoria în care este încadrat un vin se poate schimba de la un an la altul. Un vin de înaltă calitate în 2002, poate coborî în urma degustării comisiei autorizate la o treaptă inferioară – ca vin de masă în 2003. Acest proces menţine probabil atenţia sporită oenologilor dar şi consumatorilor.

Trei mari regiuni definesc Slovenia ca producător de vinuri: Primorski, Podravski şi Posavki. În Primorski, stilul italian se face simţit mai puternic în timp ce Podravski poartă amprenta germană şi austriacă.

Pe lângă soiurile universale, interesante pentru consumatorul român ar putea fi vinurile obţinute din soiuri specifice acestor regiuni.

Vinul de referinţă în acest sens pentru Podravski ar putea fi Laski Rizling – care, băut tânăr, satisface prin prospeţime şi fructuozitate.

Pentru vin roşu caracteristic Sloveniei, ne întoarcem în Primorski, unde găsim un vin bărbătesc şi foarte elegant numit Refošk (refoşc).

Vinificate în cele mai bune condiţii, prezentate în toaletări rafinate, coroborate cu succesul slovenilor în plan economic şi politic, aceste vinuri s-ar putea să deschidă uşile Europei înaintea vinurilor noastre. Harta în care noi apărem – contrar evidenţei – ca producători mai micuţi să nu fie decât traducerea faptului că vinul nostru nu este încă atractiv. Dar de ce ar aprecia alţii ce noi înşine nu luăm în seamă?

- va urma -

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru