FILOXERA ŞI HIBRIZII

 Popularitatea hibrizilor a ajuns la apogeu în perioada interbelică. Succesul cunoscut cu câteva decenii mai în urmă în ampla acţiune de refacere a viilor din Europa afectate de filoxeră, plus productivitatea crescută au primat pentru o perioadă în defavoarea calităţii.

 Astăzi, hibrizii par o zestre „de când lumea” şi foarte mulţi români se miră de ce vinul obţinut de pe urma hibrizilor nu este apreciat ba, mai mult, se prefigurează extincţia lor în viitorul apropiat.

 Argumentele de genul „străbunii noştri beau vin din acesta şi trăiau o sută de ani” nu stau în picioare.

 Memoria colectivă a adoptat hibrizii ca pe o moştenire, dar ei nu aveau de ce să apară în România mai devreme de un deceniu înaintea lui 1900. O sută de ani de istorie pare din perspectiva prezentului o perioadă lungă, intr-adevăr. Să nu uităm însă că vitis vinifera e confirmată de măcar 2.500 de ani pe aceste meleaguri.

 Problema majoră a hibrizilor este vinul de calitate inferioară care se poate obţine din exploatarea lor. Cantităţile sunt mai mari în principiu şi va exista întotdeauna tentaţia amestecului cu soiuri nobile pentru un câştig mai bun, o adaptare la povestea cu „gardu’  şi cu leopardu’ ”.

 Dacă în trecut vinurile din hibrizi nu puteau fi identificate în cupaje, acum o analiză cromatografică le detectează, ducând la descalificarea vinului.

 Să nu uităm însă că aceşti hibrizi direct producători (HDP) proveniţi din America au salvat via europeană.
 

De la această realitate,  cercetările specialiştilor au condus către o formulă care se sintetizează cam aşa: rădăcina americană şi grefa vitis vinifera.

 În acest fel, particularităţile speciilor europene s-au păstrat în acelaşi timp cu îndepărtarea pericolului agresiunii filoxerei.

 În UE, vinurile sunt foarte bine controlate şi consumatorii de acolo nu vor să aibă surprize din partea vinurilor venite din est. Iată de ce, mai devreme sau mai târziu, hibrizii vor deveni prohibiţi în ceea ce priveşte prelucrarea industrială precum şi comercializarea vinului astfel obţinut, interzisă.

 Pentru uzul propriu al gospodarului, se vor putea păstra suprafeţele existente, dar nu vor mai fi posibile extinderi ale acestora.

 Ca o ironie a sorţii, recent, în California, s-au înregistrat câteva forme de atac filoxeric la viile americane. Majoritatea plantaţiilor de acolo sunt făcute cu specii realizate în Europa, care s-au dovedit a fi mai valoroase. Nu se ştie încă care este „scăparea” viticultorilor.

 În speranţa că filoxera va rămâne, totuşi, doar o amintire, vă îndemn să vă bucuraţi pe această caniculă de un vin alb sau rosé obţinute din soiuri nobile. Şi încă ceva: să fie foarte reci!

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru