MULŢUMESC

Mă surprind deseori într-o ipostază greu de gestionat, ca posesor al unor accese de nerăbdare. În acele momente fac greşeli, devenind abrupt în exprimare, mi se pare că nu vom ajunge niciodată să fim egali cu vinurile noastre, am tentaţia să fiu răutăcios, nemulţumit, dojenitor.

Pulsul îmi creşte şi încep să compar, să cuantific şi inevitabil … să deplâng. Când scriu mă simt dator să comunic lucruri “deştepte ” şi asta tocmai pentru a grăbi revenirea la dragostea pentru vin a românilor.

Apar însă suficiente întâmplări, evenimente care au darul de a mă readuce la starea de echilibru.

Un astfel de eveniment se petrece zilele acestea. Mă aflu în plin proces de up-gradare profesională alături de oenologi, cercetători, producători de vinuri din toată ţara.  Practic, străbat un curs menit să ajute la sistematizarea cunoştinţelor, la absorbţia informaţiei specializate şi, nu în ultimul rând, la evaluarea resurselor propriului aparat de detecţie şi analiză în ceea ce priveşte vinul.

Dacă nu aş scrie acest articol, chiar după 10 ore de “şcoală ”, aş fi, poate, tentat să recidivez în sangvinitatea mea necontrolată şi să cer – pentru a câta oară ? - televiziunilor, Ministerului Educaţiei, al Sănătăţii, al Turismului, ş.a.m.d. să purceadă cu grabă la introducerea unor astfel de materii în schemele lor de activitate.

Aş argumenta grăbit că un om civilizat trebuie să ştie să bea un vin, că un om - pentru a fi sănătos – are nevoie de vin, că turiştii ne-ar cunoaşte mai bine consumând vinul românesc, etc. Şi, mai mult ca sigur – aş fi greu de oprit.

Mi-e greu însă să fac aceste aprecieri astăzi, când am avut în faţă oameni cu ştiinţă şi carismă care au aflat lucrurile acestea de douăzeci, treizeci de ani. Oameni care continuă să propovăduiască adevărul vinului cu iubire, speranţă şi … răbdare. Oameni care ştiau exact valorile inamovibile ale vinului şi pe vremea când comunismul mutila prin hotărârile unor incompetenţi (s-or fi pensionat ?) plantaţii de viţă, planuri de dezvoltare, tehnologii şi obiceiuri de consum.

Aceşti oameni, repere în instrucţia intelectuală a nenumăraţi “vinari” au răbdarea să repete pentru neofiţi şi pentru specialişti – în egală măsură – regulile de aur ale prieteniei cu vinuri.

Numele lor nu se compară nici pe departe cu notorietatea de care se bucură toate vedetele TV. Nu numesc aici pe aceşti profesori tocmai pentru a nu risca expunerea lor într-o coregrafie a umerilor ridicaţi. Curios fapt, pentru că păstorind generaţii de vinificatori, rezultatul muncii lor a fost prezent  în viaţa fiecăruia dintre noi.

Parfumul primei nopţi de iubire poate să fi fost întregit cu delicateţe de farmecul unui vin, pentru buna dispoziţie a nuntaşilor, am mizat – foarte probabil – tot pe calităţile unui vin, devenind părinţi – noi bărbaţii – am fost înconjuraţi de prieteni printre care şi un vin.

Pentru aceste daruri, eu unul, găsesc potrivit să le mulţumesc. O fac şi în numele dvs.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru