Plăceri dulci

Pentru că e vară şi pentru că este vremea tartelor cu vişine, cu mere, cu caise, pentru că la temperaturi înalte se impun deserturi uşoare, spume de fructe, parfaituri, îngheţate, să cunoaştem câteva vinuri care s-ar potrivi foarte bine în compania acestora.

 Oferta de vinuri gen Riesling Australian, Rosé de Loire, Sauternes, Jerez Oloroso, Chenin Blanc fiind cvasiinexistentă încă pe piaţa noastră, vom găsi vinurile româneşti care dovedesc cel puţin o tot atât de bună adaptabilitate la deserturi ca vinurile din străinătate.

 Gewurztraminerul poate fi una dintre opţiunile fericite în acest caz, cel de pe Târnave fiind extrem de bogat în arome şi foarte uşor de găsit în magazine. Cei de la Jidvei au un „Gewurzt” chiar în segmentul superpremium şi, cu puţin noroc, mai pot fi întâlnite sticle de vinotecă de la Blaj.

 Pentru ca acest vin să poată fi savurat cu plăcere, desertul nu trebuie să facă parte din categoria celor foarte dulci sau cu creme „grele”.

 Gustul de dulce intens poate fi asociat cu o Grasă sau Tămâioasă veche, cu o Busuioacă autentică (încă o dată mare atenţie la acest vin!) sau cu inspiratul „Pastoral” de peste Prut, un vin cu un profil foarte asemănător Jerez-ului (Xeres).

 În acest capitol al vinurilor fortificate de inspiraţie Spania, Portugalia se află şi un vin vechi din ‚84 de la Cramele Prahova de tip Malaga.

 Nu trebuie uitate muscaturile noastre, fiecare regiune viticolă a ţării generând caractere diferite dar unitare pe palierul de calitate. Vorbim iarăşi însă de vinurile autentice, DOC şi nu de produse de marketing facil. Muscatul de Bucium, Muscatul de Târnave sau, iată, Muscatul de la Sarica Niculiţel (câştigător în iulie al unei merituoase Medalii de Argint în Franţa, într-o confruntare a muscaturilor din întreaga lume) sunt doar câteva exemple.

 Destul de la îndemână se află şi Tokay-ul – prezenţă firească în România dată fiind apropierea geografică - un vin recunoscut pe plan mondial.

 Ar mai fi fost de dorit să putem miza şi pe un Icewine, dar mai avem de aşteptat în această privinţă.

 Ca regulă generală, deserturilor uşoare le pot face faţă şi rose-urile demiseci, singura precauţiune avută în vedere fiind aceea de a evita vinuri cu aciditate prea mare.

 Acolo unde desertul conţine ciocolată, unt de arahide, putem migra către un roşu complex, cum ar fi Shiraz-ul sau Feteasca Neagră de la Valea Călugărească.

 Şerbeturile, deserturile complicate cu greu mai pot fi „învinse”, dar dacă se doreşte totuşi „stropirea” cu un vin, ne rămân puţine variante la dispoziţie. Confortabil de sigur, elegant, un pahar de Porto rezolvă această situaţie mai dificilă. Ar fi nedrept să omit un spumant (nu spumos!) dulce românesc, singular pe această plajă de gust: Muscat Ottonel de la Bucium cu doar 7,5 grade alcool.

 Îmbucurătoare este noua atitudine a proprietarilor de restaurante care se respectă faţă de vin şi asocierea acestuia cu diferite mâncăruri, inclusiv deserturi. Să fie semnul întoarcerii la normalitate?

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru