Secrete din lumea vinului roşu

Una dintre cele mai importante şi actuale schimbări din lumea vinului este răspunsul la întrebarea: cât de repede consumăm un vin roşu după ce l-am cumpărat.

În trecut, o sticlă de vin roşu de calitate era „pus bine la păstrare” fără ca cineva să se fi gândit vreo clipă să îndrăznească să-l bea la „tinereţe”. Astăzi, chiar şi vinurile scumpe sunt făcute pentru a fi consumate imediat după ce au fost luate de pe raft, astfel încât gustul vinului matur a devenit străin de consumatori, ba chiar neatrăgător pentru mulţi iubitori de vin.

Gustul diferă foarte mult în funcţie de vârsta unui vin. În schimbul unui buchet proaspăt şi robust în cazul unui vin tânăr; cu timpul, textura vinului devine mult mai moale şi mai puţin vioaie, însă nu mai puţin impresionantă la nivel gustativ. Aromele de fructe roşii de pădure lasă locul unor arome tomnatice de prune.
Întrebarea este de ce se produce această schimbare în cazul vinului mai mult decât la orice alt aliment? Răspunsul se regăseşte tot în sticlă… După îmbuteliere, există în permanenţă o anumită cantitate de oxigen care reacţionează cu fenolii din vin (compuşi care se regăsesc în boaba de strugure, care dau culoarea şi definesc structura vinului). În timp, fenolii se adună sub forma unor sedimente care se depun pe fundul sticlei. (Acesta este şi răspunsul la întrebarea de ce vinurile roşii mai vechi pierd din culoare şi devin mai puţin taninice).

Acest fenomen nu apare la toate vinurile. Vinurile roşii care prezintă o fructuozitate mai mare şi nu sunt învechite în stejar sunt destinate unui consum „la tinereţe”, deoarece în timp există riscul ca acestea să-şi piardă din vigoare şi să devină fade.

Trebuie ştiut faptul că unele soiuri se dezvoltă mai bine pe parcursul procesului de învechire: Shirazul de exemplu va fi campion în faţa unui Pinot Noir. Cabernet Sauvignon are o forţă mai mare de păstrare decât Merlot-ul. Dar şi Cabernet-ul variază calitativ în funcţie de locul şi modalitatea de vinificare.

Dar factorul cel mai important în procesul de învechire al unui vin este potenţialul, şi acest lucru se reflectă întotdeauna la nivelul preţului. Ca regulă generală, vinurile mai ieftine „îmbătrânesc” mai rapid decât cele cu un preţ mai ridicat. Acest lucru este determinat şi de tipul de stejar care se foloseşte în procesul de maturare. Un vin pus la păstrare într-un butoi de stejar bătrân va avea note lemnoase mai pregnante, decât  un vin păstrat într-un butoi din lemn tânăr cu note proaspete de vanilie.

Pentru a recunoaşte un vin vechi, căutaţi pe etichetă anul de recoltă sau cuvântul „Reserve”, care indică un vin păstrat în stejar care se poate dezvolta în timp, în urma procesului de maturare. Un indicator este foarte bun este însă şi preţul unei sticle. Nu priviţi cu mare încredere un vin ieftin despre care vi se spune că este un vin de colecţie. Vinurile cu adevărat deosebite au un preţ echivalent cu plăcerea unică de a le savura.
(Biblio.: „Vinul după stil”)

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru