VINUL ÎN VORBE

De la bun început separaţi noţiunea de aromă a vinului de aromele artificiale. Nu despre ele discutăm, iar vinurile cinstite nu au nevoie de aşa ceva. De altfel legea le interzice pentru vinurile liniştite. Educarea percepţiei aromei la vinuri ne poate ajuta în aprecieri corecte ,în depistarea unor cupaje nemărturisite şi în detectarea unor defecte.

 Acum zece ani era o adevărată provocare decelarea aromelor artificiale pe care unii producători înţelegeau să le folosească. Din aceasta cauză s-ar putea să ne întâlnim astăzi cu consumatori dezamăgiţi de „sărăcia” aromelor fireşti ale vinurilor. Întotdeauna produsele de sinteză (vezi şi la sucuri) sunt mai puternice, începând cu culoarea şi până la gust. Un iubitor adevărat de vin, un consumator educat va respinge însă, aceste produse confecţionate, ca fiind necorespondente cu spiritul pur al vinului.

 Începătorul se va simţi jenat de multe ori în a aprecia un vin cu voce tare şi folosind expresii care, recunoaştem, sună oarecum bizar pentru neofiţi.

 Apartenenţa vinului la zona de cultură, artă, face ca limbajul folosit să nu fie unul comun, de cartier ci, mai degrabă unul poetic, metaforic, sugestiv prin comparaţiile întrebuinţate. Există, totuşi, un cod unanim acceptat de către cunoscători, cod care face posibilă comunicarea unor aprecieri.

 Aceste elemente, folosite cu ştiinţă şi măsură, transformă „consumatorul” în „connaisseur” cu rang de om educat, bine crescut, bine poziţionat în societate. La vinurile albe tinere vom găsi adesea sintagma „arome florale”. Pentru a găsi reper rapid gândiţi-vă la flori precum violete, magnolie, trandafir, tei, muşeţel, garoafe.

 Aromele de fructe proaspete captează asemănări cu perele, ananasul, piersicile. Vinurile dulci transmit senzaţii asemănătoare pepenelui galben, caiselor coapte, a nucilor, stafidelor, migdalelor.

Formula „ierboase” se atribuie vinurilor cu arome vegetale. Trimiterile ar fi la iarbă, iederă, fân, piper negru, mentă, ferigă, tabac. Orice notă de acest tip în exces poate însemna că vinul provine din struguri necopţi suficient.

Aromele care se dezvoltă odată cu „creşterea” vinului sunt aşa-numitele „condimentate”: lavandă, mentă, rozmarin, ghimbir, piper, cimbru.

Cutie de trabucuri, lemn vechi, butoi, santal sunt reperele pentru aroma lemnoasă percepută la vinurile păstrate în butoaie. Se alătură uneori şi aroma de vanilie.

O aromă mai greu de denumit ar fi aceea care trimite la afumat, ars uşor, caramel, pâine coaptă în vatră, piatră de cremene folosită, piele, cafea prăjită, pipă.

Toate aceste arome face din fiecare vin în parte un produs singular.

Să privim vinurile ca pe oameni. Doi oameni se deosebesc prin trăsăturile feţei, prin comportament, prin vârstă. Silogismul poate merge mult mai departe.

Acest gen de raportare poate părea deplasat, dar el este singurul care poate asigura o cunoaştere totală a vinului. Şi numai acest fel de cunoaştere oferă satisfacţii. În fond, căutând satisfacţia, ne folosim de binomul vin-cunoaştere. Vin …este .

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru