Aurul olimpic şi şampania

Bucuria pe care ne-au adus-o gimnastele noastre atinge cote atât de înalte încât, pe parcursul unui an, puţine alte evenimente reuşesc s-o egaleze.

Victoria obţinută de aceste fete minunate este asumată de către toţi românii.

În sfârşit am putut vedea o realizare românească stropită cu şampanie. Şi, de astă dată, când spun şampanienu mai sunt la limita legalului.

Au curs valuri din cea mai bună champagne şi nu ca de obicei, spumoase ieftine sau băuturi tip şampanie.

Cineva a avut puterea să convingă că aurul nu se potriveşte cu băutura second quality.

Acest exemplu ar trebui să dea de gândit multora dintre cei care au atins succesul profesional sau în afaceri şi continuă să achiziţioneze vinuri ca şi cum ar fi la prima leafă de controlor pe tramvai.

Când vezi ditamai „Gip”-ul cu portbagajul ticsit cu vinuri la pet, te întrebi dacă posesorul acestuia îl şi merită. Nu putem gândi imaginea sărbătoririi campioanelor olimpice cu „strugurel” şi „zmeurel”, nu?

Păstrând raportul, învingătorii pe plan social ar trebui să-şi asorteze vinul pe măsura reuşitei lor şi, măcar din considerente umanitare să lase vinurile ieftine celor care nu-şi pot permite mai mult.

Oricum, Olimpiada este până la urmă şi o şcoală de modele – nu de modă ci de viaţă – iar fericirea fetelor ar trebui să ne contamineze pe toţi.

Trebuie doar să urmăm aceiaşi paşi: muncă, ambiţie, răbdare, succes şi … şampanie.

Neapărat în această ordine!

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru