Dame - Jeanne

 Francezii au ajuns să se plângă că se vorbeşte din ce în ce mai mult despre vin şi se consumă din ce în ce mai puţin. O remarcă care se aude într-o ţară unde consumul pe cap de locuitor este de 65 litri (faţă de aprox. 24 litri in România).
E drept că în perioada interbelică (mai exact 1938 – 1939) atingeau un prag istoric de 170 litri / loc. Ei se consolează spunând că , dacă bem vin mai bun (ceea ce, intr-un fel, înseamnă mai puţin) , trăim mai mult.
O altă constatare ar fi că , la masă , companionii (companion=cel cu care împarţi pâinea : cumpanaticum) discută despre vinuri şi lasă în planul doi bucatele.
E o uşoară fandoseală în toate aceste panseuri , dar trebuie să-şi găsească şi ei pete-n soare când se află în topul topurilor.
Apoi , francezilor, vorbele pentru vin le fac plăcere motiv pentru care au fost cei care au exportat cele mai multe cuvinte ale domeniului , simbolistică si butade. Până şi situaţiile serioase de viaţă le plasează tot pe orbita vinului. O despărţire definitivă este traducerea expresiei „Nu voi mai bea cu tine niciodată un pahar de vin !”. Invitaţia de a sta la masă şi a împărţi conţinutul unei sticle este echivalentă cu acceptarea în intimitate.
Aruncatul unui pahar cu vin în faţă devine manifestarea violentă (oricum mai voalată decât la români) a deciziei de a încheia o relaţie.
Românii au preluat o cantitate foarte mare de termeni de specialitate odată cu adoptarea soiurilor franceze , a tehnologiei şi , în mare parte a legislaţiei viti-vinicole din hexagon.
Sunt şi unele cuvinte care seamănă cu cele franţuzeşti doar datorită originii latine .
Must , de pildă , era într-o formă apropiată în Franţa Evului Mediu – Most (lat. mustum) , ulterior ajungându-se la actualul MOUT.
Alte cuvinte n-au apărut în vocabularul nostru datorită lipsei echivalenţelor în viaţa de zi cu zi.
Dacă la sticla de 0,75 litri îi spunem şi astăzi din când în când butelie , dacă la sticla de 1,5 litri căutând în memorie găsim un „magnum”,în schimb pentru 6 litri - Mathusalem , 9 litri - Salmanazar , Balthazar - 12 litri , Nabucodonosor - 15 litri şi Solomon - 24 litri , istoria noastră nu consemnează nici accidental circulaţia acestor denumiri.
Avem în schimb damigeana ! N-o să credeţi , dar damigeana este de fapt Dame-jeanne. Ca şi în România , damigeana poate avea mai multe capacităţi (de până la 60 litri). Originea cuvântului vine din sud-vestul Franţei , unde, în trecut , vinul de export pentru englezi se îmbutelia în nişte sticle bombate de 2,5 litri , acoperite cu împletitură de papură. Foarte curios , în Anglia ele au devenit demi-john (fonetic-dacă forţăm un pic=dami gian) şi foloseau la dozarea raţiilor de vin pentru echipajele marinii regale.
Am pierdut însă , tot din lipsa practicii comerciale , denumirile surorilor mai mici ale damigenii . „Fetiţa” de 31 centilitri şi „domnişoara” de 62 centilitri. Dame-jeanne , fillette ,si demoiselle i-au provocat pe împătimiţii francezi să se lase „seduşi” , să le „mângâie” şi să le „sărute”. 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru