MALAGA

Malaga, oraş şi port la Mediterană, în Andaluzia, sudul Spaniei. Încă din anii ‘60, Malaga şi-a câştigat reputaţia de “poartă turistică” spre Costa del Sol, dar industria vinului are o poveste lungă care datează încă din anul 600 i. H., atunci când grecii au plantat vii pentru prima oară. Oamenii de aici au continuat să producă vin, denumindu-l xarab al Malaqui, sau sirop de Malaga pentru a evoca dulceaţa puternică a strugurilor care cresc pe dealurile din marginea oraşului. În sec. XVII si XVIII, deja se exporta vin de Malaga în întreaga lume.

 Pe la jumătatea sec. XIX, Malaga s-a confruntat cu două lovituri, prima cauzată de făinare, apoi, în 1876, atacul filoxerei. Viile terasate la nord şi la est de oraş au fost părăsite şi multe familii au emigrat în Sudul Americii. Malaga nu şi-a revenit, decât la mult timp după Războiul Civil din Spania, în anii ‘60, atunci când turismul a devenit ramura industrială principală. De la o cota maximală dinainte de atacul cu filoxeră de 113.000 ha, arealul de vii din regiune a scăzut până la 900 ha pe la începutul anilor ‘90, transformând Malaga într-una din cele mai mici regiuni din ţară cu Denumiri de Origine Controlată. Acolo unde odată se găseau peste 100 de crame (bodegas) aproape de port, în anii ‘90 regăsim doar 3 producători care se află în zona industrială modernă de la marginea oraşului.

 Prin tradiţie, Malaga se defineşte drept un vin sec la bază, (dar este cunoscut mai mult prin variantele dulci). Strugurii stau la soare direct pe iarbă între 7 şi 20 de zile pentru a concentra zaharuri. Dulceaţa vinurilor se obţine prin oprirea din fermentaţie cu distilat de vin, cu toate că strugurii pot fi fermentaţi până la 18% alcool păstrând zahăr rezidual. O altă modalitate de stabilire a gradului de zahăr este folosirea de arrope (mustul nefermentat care prin fierbere trebuie să scadă cu până la 30% din volumul normal, devenind un concentrat).

 Vinurile de Malaga trebuie învechite în oraş pentru a se încadra în „Denumire de Origine”. Vinurile se maturează în recipiente din stejar. Consejo Regulador (Consiliul de Reglementare) acceptă 16 tipuri de vin care se aliniază de la sec la dulce cu grade alcoolice între 15% şi 23%. Multe vinuri au culoarea maro închis, cu o dulceaţă pronunţată, fructuozitate, cu un gust uşor de ars datorită unei cantităţi mai mari de arrope. Vinurile seci sunt mai pale cu un gust slab de alune. Tipurile cel mai des întâlnite sunt următoarele:

Lagrima: un vin cu o dulceaţă pronunţată făcut din must scurs natural, fără nici o presare mecanică.

Moscatel: un vin dulce, aromat, făcut exclusiv din soiul Muscat de Alexandria.

Pedro Ximenes : (uneori denumit si Pedro Ximen): un vin dulce făcut din soiul Pedro Ximenes.

Solera: un vin dulce “cu greutate” realizat din amestecuri ale producţiilor mai multor ani.
Paradoxal, până acum douăzeci de ani vinurile de Malaga puteau fi găsite în reţeaua comercială din România mai uşor decât în zilele noastre.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru