Porto - 2

Colheita – cuvânt care înseamnă « recoltă », defineşte nişte vinuri cu totul diferite de Vintage Port. Colheita este mai degrabă un Aged Port obţinut din producţia unui singur an, îmbuteliat cu această dată pe etichetă. Conform regulamentului, acest vin trebuie să stea în butoaie de lemn timp de 7 ani, deşi uneori se recurge la o perioadă mai mare de timp. Colheita are toate nuanţele unui Aged Port dar trebuie să păstreze şi caracteristicile unui singur an de producţie.

LBV – Late Bottled Vintage Port e un vin care se îmbuteliază după 4-5 ani de la recoltare. Din această gamă s-au dezvoltat două stiluri diferite. Primul este cel « tradiţional », fără vreun tratament sau filtrare, de aceea necesită să fie decantat la servire. Cel de-al II-lea stil este mai des întâlnit. Sunt vinuri filtrate şi stabilizate la rece pentru a împiedica formarea depozitelor. Dar prin acest proces, se pierd multe din caracteristicile de fructuozitate specifice stilului « tradiţional ».

Printre vinurile de Porto care primesc o notă bună mai amintesc : Vintage Character (vinuri premium de culoare rubinie, învechite în butoaie de lemn, timp de 5-7 ani, înainte de filtrare şi îmbuteliere), Single-quinta Vintage (vinuri învechite în lemn timp de 2-3 ani şi îmbuteliate fără a fi filtrate, rezultat al unor recolte deosebite, vinuri scoase pe piaţa după 8-10 ani de la recolta, când sunt pregătite pentru a fi livrate), Crusted (acest  Porto, corpolent şi la un preţ mult mai scăzut, îşi datorează denumirea stratului de depozite de pe fundul sticlelor, o alternativă excelentă pentru Vintage Port), Garrafeira ( care înseamnă « cramă particulară », este mai degrabă asociat cu vinurile de masă decât cu Porto; un vin delicat, catifelat, aromat).

Aş dori să închei acest ciclu de prezentări cu câteva precizări. Istoria formidabilă  a vinurilor din Spania şi Portugalia se află sub amprenta negocianţilor englezi. Cu alte cuvinte notorietatea pentru Jerez, Porto, Malaga, Madeira au consolidat-o cei aflaţi în priză directă cu piaţa mondială. În acest context merită urmărită evoluţia de la noi a străinilor care au investit în via autohtonă. Sper ca vinuri româneşti foarte bune, purtând sigiliul Carl Reh Winery, Halewood, Guy de Pois, etc, vor face vogă în lume, oferindu-ne suficiente motive de mândrie şi de extaz gustativ. Alături de producătorii autohtoni, investitorii veniţi de peste hotare vor găsi calea pentru un rang egal cu toţi membrii familiei europene. Este foarte important însă, ca noi să fim primii care apreciază aceste eforturi, iar pentru asta trebuie să devenim « cunoscători ».

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru