Sovata, Sf. Gheorghe + o idee

Anul acesta am decis să revăd locuri în care, n-am mai ajuns de multă vreme. De un mic circuit prin ţară avea nevoie şi fetiţa mea care de la toamnă va merge la şcoală.

Nu poţi să-i povesteşti la nesfârşit unui copil de un lac unde apa sărată te ţine la suprafaţă sau să forţezi spectacolul întâlnirii Dunării cu Marea doar în planul imaginarului. De aceea două destinaţii au fost stabilite: Sovata şi Sf. Gheorghe (Tulcea).

La Sovata, zeci de mii de turişti iartă disfuncţionalităţile şi părăginirea staţiunii datorită echilibrului naturii. O natură generoasă de care vor să se bucure cât mai mulţi oameni. Aşa se face că anul acesta Sovata a ajuns să fie populată ca în vremurile ei cele mai bune.

Puteai auzi vorbindu-se pe străzi română şi maghiară firesc, dar şi rusă, spaniolă, franceză, italiană şi engleză.

O fotogramă, ar fi putut lăsa impresia că încep să meargă lucrurile bine aici. Iar dacă imaginea imortalizată ar fi avut ca decor pensiunile nou apărute s-ar fi putut crede că Sovata a scăpat de griji.

Numai că un sejur este un film în desfăşurare, iar dinamica imaginilor cuprinde drumuri cumplite (cred că mai proaste de atât nu se poate), restaurante cu personal puţin, în care funcţia alimentară abia este împlinită cu greu şi vile dărăpănate. Curios să aflu ce vinuri li se oferă atâtor naţii de vizitatori, am studiat serios rubricile de vin ale meniurilor precum şi paleta existentă în rafturile magazinelor.

Trei lulele, trei surcele! „Trei surcele” are o conotaţie aparte când vine vorba de vinuri, şi sintagma pare mai potrivită ca oricând. Cu excepţia unor tării foarte mediatizate în ultima vreme, dar a căror adresabilitate este un segment de la mediu în jos (lucru recunoscut şi de către producător), licori care să ajute la păstrarea unei imagini sănătoase despre România nu erau.

De rafinamente nici nu poate fi vorba.

Cineva ar putea bănui o conspiraţie maghiară rău voitoare. Dacă ar fi fost rafturile pline numai cu Tokaij sau cu Unicum ai fi zis. Da’ de unde…. Şi iarăşi aducem în prim plan neştiinţa. Oricât nu ne-ar fi pe plac această constatare - a ratării prin lipsa de instrucţie – realitatea o dovedeşte din plin.

Acelaşi lucru l-am găsit şi la Sf. Gheorghe. Locuri de un pitoresc emoţionant, un festival internaţional de film au adus anul acesta cel mai mare număr de turişti în satul de pescari, din toată istoria existenţei sale.

La sectorul vinuri: multă bere.

Văzând mulţimea de oameni, aerul bun al fiecăruia, simţind spiritul inconfundabil al vacanţei, mi-a venit o idee.

Poate că ar fi bine ca festivalurile, târgurile dedicate vinurilor să se desfăşoare în astfel de locuri. Lumea este mai detaşată, dispusă să încerce noul. Vinul se potriveşte mai bine cu distracţia decât cu stresul citadin.

În plus, comercianţii din zonă, prestatorii de servicii ar beneficia de o suma de informaţii din lumea vinului. Concepte, produse noi, brenduri.

E o idee …

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru