Strămoşii suntem noi

    Ne place să utilizăm în pedagogia casnică sau la serviciu valorile tradiţionale, vorbim des despre moştenirea culturală, istoria ne creează puseuri de mândrie. Foarte rar însă, ne aducem aminte că şi noi suntem, de fapt, trecutul urmaşilor noştri. Astăzi, românii pot bea vin – şi încă unul foarte bun – pentru că acum sute de ani nişte oameni şi-au asumat prezentul lor. Pentru a face şi noi acelaşi lucru poate nu ne strică o punte între trecut şi viitor. Un prezent asumat.
 

Voi încerca să forţez interesul pentru vin chiar mai în amonte de butoi – povestindu-vă despre sol şi despre aşezarea acestuia. Pământul de Bordeaux poate îl are şi Murfatlarul. De ce spun asta? O decriptare sumară îmi dă dreptate: bord d’eaux = la marginea apelor…(Şi câte alte exemple de filosofii există concentrate în cuvinte devenite aproape comune pentru vinuri).

 Avem nevoie ca – în clipele de răgaz – să ne îmbunătăţim “aparatura” de detecţie. Să putem alege singuri ce plătim. Calitatea sau tam-tam-ul? Vinurile oneste şi nemediatizate abia aşteaptă să fie descoperite. Dvs. le veţi aşeza în vinoteca proprie şi le veţi creşte până când veţi hotărî să scoateţi în lume, la lumină, nişte vedete veritabile. Dar, pentru asta, este nevoie să avem ştiinţa de a fixa noul şi clasicul, curajul şi tradiţia ca singura cale de a depăşi conservatorismul şi suficienţa.

 Mi se pare interesant să cunoaştem şi lupta marilor producători mondiali, poveştile lor de succes ca izvor de învăţăminte pentru orice domeniu profesional. Poate anul acesta românii, se vor împăca cu vinul, reprimindu-l la masă în locul cuvenit, de unde, pe nedrept, a fost alungat de venetici frumos parfumaţi. O ocazie bună pentru a dovedi lumii că România nu e numai “ţara vinurilor” ci şi a iubitorilor de vin.

 Mizez şi pe faptul că de vreo două mii de ani vinul a fost pentru locuitorii acestui spaţiu geografic şi aliment şi medicament.

 Sănătatea, curăţenia, metafora, spiritul, erotismul sau orice altceva ce vom găsi împreună în vin să ne ajute să construim un prezent decent. Trecutul frumos al celor ce vor veni după noi. Măcar aşa să ne asigurăm, că nici măcar într-o reclamă proastă, nimeni nu va îndrăzni să spună că pe timpul nostru s-au tăiat viile din România.

 Am regăsit aceste rânduri pe care le-am scris la sfârşitul anului 2002. Erau gânduri pentru anul următor. Privind înapoi (fără mânie), constat că parte dintre dorinţe s-au împlinit. Chiar şi existenţa acestei rubrici în 2004, mă face să cred că suntem pe un drum bun. Reclama aceea cu Burebista care a înlocuit vinul cu berea a dispărut iar românii au început să respecte valoarea.

 Să se respecte.

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru