Defecte

Nu vă lăsaţi convinşi că un vin este bun dacă simţiţi că acesta provoacă neplăcere la degustare.

Dat fiind numărul nefiresc de mare al românilor care nu ştiu nimic despre vin, ospătarii, vânzătorii, pot încerca o lămurire din care să străbată subtil reproşul : „nu vă pricepeţi”!

Sigur că există consumatori care confundă vinul sec cu … vinul acru! Nu despre acest nivel de percepţie este vorba ci, despre omul normal, educat, dar încă nu foarte sigur pe afirmaţiile sale.

Pentru recunoaştere, să „vizualizăm” câteva defecte frecvente. Aceste defecte pot fi demonstrate şi, în cazul sesizării lor, nimeni nu vă poate obliga să plătiţi un vin astfel „atins”.

M-am folosit de câteva fişe aflate în circulaţie în interiorul Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi din România, precum şi în studiul celor care urmează cursurile Universităţii de Ştiinţe Agronomice.

Floarea vinului, se dezvoltă la un vin în contact cu aerul şi apare la suprafaţă sub forma unei pelicule albicioase.

Dezvoltarea acesteia este pusă în seama unei ciuperci (candida mycoderma, hansenula anomela) care oxidează substanţele organice din vin, denaturând buchetul, degajând mirosuri neplăcute.

Oţetirea vinului este recunoscută şi după mirosul de acid acetic dar şi datorită „pieliţei” subţiri, de culoare cenuşie ce apare la suprafaţă. Vinovate sunt nişte bacterii acetice (acetobacter rances şi acetobacter ascendens) care atacă alcoolul din vin transformându-l în oţet şi … apă.

Vinurile băloşite se întind ca zeama de varză, iar gustul şi mirosul sunt neplăcute. Boală specifică vinurilor noi, albe.

Puteţi fi pus în neplăcuta situaţie de a consuma un vin tulburat şi cu miros acru, respingător. Amăreala vinului se numeşte această boală şi va fi confirmată şi de gustul amar generat de o bacterie agresivă care, în final, schimbă şi culoarea vinului în cafeniu murdar.

Mai există defecte datorate mucegaiurilor de pe struguri (casarea brună), excesului de bioxid de sulf şi săruri de cupru (casarea cuproasă) provenite de la piatra vânătă, pompe, aparate de filtrat. Sulful fără bună măsură are şi el suficiente neajunsuri pentru consum. Asocierea mirosului de hidrogen sulfurat se face cel mai adesea cu mirosul de … ou clocit.

Se adăugă acestei liste de necazuri ale vinurilor şi problemele iscate din vina vaselor. Cel mai des se întâlnesc gustul de butoi sau „de doagă”, gustul şi mirosul de mucegai. Lipsa de igienă este principala cauză care favorizează apariţia acestor defecte, fie că este vorba de butoi, în primul caz, sau, şi mai mult, de furtunuri, dopuri, pentru cel de-al doilea.

Este bine să reţineţi că, mai ales în cazul vinurilor relativ tinere, reperele de gust se află întotdeauna în zona firescului, a „băubilului” şi că orice notă stridentă şi neplăcută trebuie să vă determine să cereţi lămuriri. Evitaţi vinurile „chilipir” din spaţii comerciale improvizate şi neautorizate. Bolile vinului pot deveni şi ale omului.

Vor purta alte nume şi vor fi infinit mai scumpe decât „economia” de la care s-a plecat.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru