De la alţii citire

Când argumentele mele obosesc, când gândurile aleargă mai repede decât pot să scriu, mă folosesc – cu îngăduinţa Dvs. – de scrierile clasicilor.

“Cine bea numai pentru că i se oferă un pahar de vin, nu se prea pricepe la băutură şi vinul îi procură prea puţină plăcere. Plăcerea este cu mult mai intensă când îşi are rădăcinile în imaginaţie, când imaginaţia caută un obiect şi un motiv de plăcere. În acest caz sângele se înfierbântă şi simţi un clocot care dă o mare adâncime impresiei. Dar şi acest sentiment este slab în comparaţie cu acela care-l avem când plăcerea izvorăşte din adâncul vieţii morale. În acest caz, excitaţia străbate tot sistemul nervos, îl zguduie îndelung şi nespus de puternic. Atunci îţi simţi pieptul pătruns de căldură; nu mai este o simplă zvâcnire a inimii stârnită de fantezie; simţi în tot pieptul o vigoare şi o uşurinţă în exprimare. Aceasta seamănă cu starea unui om care respiră deodată mai uşor, ca şi cum vinul s-ar fi făcut deodată mai curat şi mai bogat în oxigen. Este un sentiment asemenea aceluia pe care ţi-l dă o caldă zi cu soare.”
       DOSTOIEVSKI

- Vinul, este o băutură universală prin excelenţă, cea mai sănătoasă dintre toate cele pe care omul le întrebuinţează pentru hrana sa, sau pentru odihna sa. Este băutura care a meritat onoarea de a fi îmbătat un zeu al păgânismului. Este băutura cântată de poeţii greci şi romani, sărbătorită de pictori, preamărită de medici. În vin poetul găseşte inspiraţie, soldatul bravură, muncitorul forţă, bolnavul sănătate. În vin tânărul află bucurie şi bătrânul putere. Vinul excită inteligenţa, aţâţă imaginaţia, întăreşte voinţa, menţine energia. Nu ne putem explica eroii greci şi nici admirabilii lor poeţi decât sub imboldul vinurilor din Cipru şi din Samos; şi destrăbălarea societăţii romane ne este de neînţeles fără vinurile din Falerno şi din Siracusa. Ne putem imagina eroica rezistenţă a ţăranului aragonez la asediul Zaragozei, fără odihnă şi fără mâncare, numai dacă luăm în consideraţie, în afară de admirabila energie morală a patriotismului său, faptul că şi-a bazat rezistenţa sa fizică pe ulcica cu vin negru… Însă înlăuntrul producţiei vinicole datorată multor ţări, ce uimitoare varietate de tipuri, de culori şi de arome! […]

Polonicul se scufundă în câte un butoi şi dintr-o singură mişcare, fără să se prelingă nici măcar o singură picătură, paharele erau umplute. Ieşeau la lumină vinurile aurii şi luminoase, care se încununau cu briliante la turnarea lor în pocale de cristal răspândind în jur un parfum intens. Toate nuanţele de chihlimbar, de la slab-cenuşiu la galben-palid străluceau în aceste lichide, dense ca untdelemnul, însă de o mare transparenţă. Lichidele extrase din tainiţele butoaielor exultau un îndepărtat parfum exotic, ce te făcea să te gândeşti la nişte flori fantastice dintr-o lume supranaturală.    

   VICENTE BLASCO IBAÑEZ

 

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru