Femeia şi vinul

Observ cu plăcere atenţia pe care o acordă femeile fiecărui detaliu atunci când cumpără o sticlă de vin. De cele mai multe ori acest vin ne este dedicat, nouă, bărbaţilor. Dorind să ne facă plăcere, să ne reprezinte şi, în acelaşi timp, să măsoare dragostea şi respectul pe care ni-l poartă, femeile caută în vin cadoul potrivit. Şi, deşi nu sunt dedate „exerciţiului” pe cât suntem noi bărbaţii, deşi locaţiile unde se află vinul de calitate nu e un loc comun al vieţii lor, ele nu se sfiiesc să întrebe vânzătorul o grămadă de lucruri, doar-doar vor nimeri ceva ce să ne facă plăcere.

Stinghereala iniţială dispare şi în momentul dialogului ele constată cu surprindere că la vin, situaţia nu e chiar atât de complicată sau atât de diferită faţă de orice altă achiziţie de bun gust. Poate multe dintre ele se întreabă, în acest caz, de ce – bărbatul - ”încărcat” cu responsabilitatea patriarhală de a aduce vinul în casă, nu „nimereşte” niciodată şi gustul lor. Ba, mai mult, pentru consort pare că nici gustul propriu nu e constant şi, din păcate, de cele mai multe ori ar fi sub o ştachetă pe care şi-ar imagina-o conformă cu pretenţiile LUI. Dar ce ştiu ele … nu-i aşa?

Ei bine, iată că ştiu! Şi nu numai că sunt cumpărători mai elevaţi (practic cumpărătoare elevate) decât noi, dar, în ultima vreme fac şi vinuri foarte bune sau conduc afaceri din lumea vinului cu un succes notabil. Dar asta-i altă poveste.

Mă întreb ce trebuie să schimbăm la noi, bărbaţii, pentru a fi senini când ar trebui să răspundem la întrebările: „Ce vin îi place EI?”, „Când ai cumpărat ultima dată pentru EA un vin?” sau „Când alegi un vin te gândeşti şi la Jumătatea ta?”. Şi mai ales să ne hotărâm. „Femeia şi vinul” ne sună chiar atât de rău sau totul depinde doar de „conjunctură”…?!

Asta aşa, pentru că până una alta, se desfăşoară concursul „Regina vinului”. Cu alte cuvinte când e vorba de „reprezentare” (asta înseamnă şi muncă multă) ne place să ne bucurăm de avantajele sexului frumos.

Reclamele la vin mizează pe atmosfera îndulcită de apariţia feminină, iar dacă la masă nu suntem cu o doamnă (să aibă sens şi vinul), discuţiile „exclusiviste” ale bărbaţilor rareori ocolesc subiectul Femeia, ceea ce înseamnă tot prezenţă.

Ce să mai discutăm, mâine vă voi oferi numele Reginei vinului (şi nu al Regelui), iar noi, „cei tari”, sper  să învăţăm să traducem această sintagma în viaţa de zi cu zi, fiecare pentru regina sau prinţesa lui.

La urma urmei, e chiar atât de greu?

 

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru