Vin cu o cerere!

La un moment dat, mi se adresează o solicitare de întocmire a unei oferte de vinuri pentru un minister foarte important al ţării. Un minister abilitat cu dezvoltarea şi întreţinerea bunelor relaţii cu celelalte state din lume.

Vinurile, după cum suna textul hârtiei oficiale, trebuiau să facă faţă cerinţelor de protocol înalt, să satisfacă exigenţele delegaţiilor din străinătate şi, evident, să marcheze buna noastră tradiţie şi modernitate în ale vinificaţiei.

Până aici lucrurile stau bine iar logica nu este ameninţată cu nimic.

Problemele care apar sunt în explicitarea cererii făcute, fără doar şi poate, de către un neiniţiat.

Se cer Chardonnay-uri demiseci (ca acum 20 de ani şi doar la noi) şi alte asemenea anacronisme (vechime de cel puţin 3 ani) demne de gusturile unui gestionar de cantină socialistă (să mă ierte cei care au constituit excepţia).

Şi ca grozăvia să fie întreagă, singurul „criteriu de selecţie este preţul… cel mai scăzut”!

Nici nu ştiu de unde să încep comentariul asupra unei astfel de enormităţi.

Preţul cui? În raport cu ce? De ce preţul şi nu calitatea? Sau de ce nu raport bun calitate – preţ? Nu ar fi fost mai normală o cerere de genul „mari vinuri româneşti, compatibile cu cele mai înalte standarde internaţionale […] având preţuri cu max. 20% (ex.) faţă de preţul de listă al producătorului”, ca fiind şi demnă de o instituţie serioasă a statului? Nu putem compara „Coloana Infinitului” cu băncile din parcul unde ea este instalată chiar dacă împart acelaşi spaţiu.

Ne facem în continuare de râs. Nu exploatăm nici a mia parte din bogăţiile pe care le avem în bătătură. Lăsăm oameni nepricepuţi în funcţii cheie şi ne mirăm că ţara nu merge bine. De ce ar fi altfel?

Este campanie electorală. Se vor instala în funcţii noi miniştri, noi parlamentari şi - prin firea românească a lucrurilor - noi înalţi funcţionari.

Stimaţilor, respectabililor! Vă rog să înţelegeţi (şi dacă nu înţelegeţi – luaţi-o de bună) că vinul românesc este o bogăţie, o mostră a culturii româneşti, un aliat în orice demers diplomatic, un pansament al sufletului, un mesaj care nu are nevoie de traducere adresat locuitorilor oricărui meridian al planetei.

După ce vă instalaţi în fotolii, uitaţi-vă la ţările care au reuşit să-şi facă un nume prin vin şi odată cu acesta, o economie mai solidă. Dacă nu aveţi alte idei, copiaţi traseul străbătut de ţările respective.

Canalele publice de comunicare, plătite de noi, vă stau la dispoziţie pentru a vă populariza planurile. Noi vă cerem să schimbaţi ceva în acest domeniu. Şi alte zone economice au nevoie de îmbunătăţiri, dar începeţi mai întâi cu lucrurile care nu costă şi care vor avea un răspuns imediat.

Românii ştiu să fie recunoscători, şi, mai fericiţi fiind, vor închina un pahar de vin în sănătatea DVS!

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru