În rest…

Vinuri din Lumea Nouă… Lumea veche… Ce subiecte fascinante şi ce revenire frustantă cu picioarele pe pământ, în lumea României 2005!

Despre ce nuanţe şi tendinţe mondiale putem vorbi atâta vreme cât în restaurantele noastre abia se îngână un „demisec” sau „sec” după primara categorisire „alb sau roşu”.

Recent, am fost invitat de către nişte parteneri români şi germani la o celebră – deja – tavernă din Bucureşti.

Beneficiară a unei imagini sănătoase transferate de către taverna – mamă din Sinaia, locaţia de pe Dâmboviţa nu confirmă decât prin bucătăria generoasă şi replica cu îmbunătăţiri a arhitecturii. Capitolul vin este unul în suferinţă.

O selecţie de vinuri mustind a suficienţă şi superficialitate, preţuri formate după „cotele de audienţă”, vorbele obligatorii dedicate produsului… lipsă. Vinul casei (de ce oare asta-i regula?) violentează printr-o volatilă ce poate inhiba personalitatea oricărui oţet.

Încercând o ieşire din situaţia penibilă în care nu aveam cu ce stropi minunatele bucate, am cerut permisiunea de a achita taxa de dop (echivalentul unei sticle de vin, pe care o plăteşti fără să o consumi) şi de a aduce câteva din vinurile nemţilor la masă.

Ni s-a permis consumul a două sticle de vin. Condescendenţa (declarată) ne-a pus în situaţia vagabondului care, într-o tresărire de orgoliu îşi comandă o porţie de cartofi prăjiţi şi-şi soarbe cu nesaţ zaibărul din pungă sub privirea complice a garderobierei. Seara s-a încheiat brusc.

Aşa ca Lumea Nouă, Lumea veche…. Pentru noi, mai funcţionează lumea a III-a. Foarte mulţi se simt confortabil în ea şi, deşi e vorba doar de poziţionare mentală, nu vor s-o părăsească.

În rest, Chateau Margaux, Mondavi, Shiraz, Wine Spectator, Chile, Vacuvin… rămân pentru numerele viitoare.
P.S. Chiar atât este de mare economia încât să se merite sacrificarea atmosferei prin montarea becurilor economice (tip neon)?!

 

Dupa afaceri//09-04-2005

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru