Oliver Bauer

Când am  prezentat rând pe rând noii operatori din lumea vinului, numele lor poate nu vă spunea mare lucru. Cine a mizat şi pe recomandările făcute în aceste pagini a avut de câştigat. Fără excepţie, toţi aceşti nou veniţi au confirmat. Valorile produse de către ei au generat plus valoare pentru restauratorii atenţi.

Cuvintele de bine pe care le formulam la adresa celor de la SERVE erau cumva post-factum. Vinul Cavalerului era deja o afirmaţie puternică în piaţă, iar eu n-am făcut decât să consemnez şi, daca vreţi, să întăresc mesajul lor.

Deşi şi astăzi Vincon-ul mai are de recuperat teren în zona imaginii, să nu uităm că acum câţiva ani la Focşani nu se îmbutelia decât „litru” şi doar „celebra” Galbenă de Odobeşti la 0,75 l. Azi, game bine diferenţiate pe paliere de calitate şi adresabilitate susţin multe dintre restaurantele româneşti. Există o sumă a punctelor slabe care s-ar putea aduce în discuţie. Aceste puncte slabe pălesc însă în confruntarea cu tot ceea  ce înseamnă (auto)recuperarea unui vinar pentru o cauză dreaptă.

În general, implementarea noilor standarde de calitate, a noilor stiluri, s-a făcut evident şi sub presiunea concurenţei, iar rezultatele de astăzi puteau fi într-adevăr, previzionate. Mai greu se puteau „citi” semnele de performanţă ale fiecărui producător în parte. Horeba v-a furnizat în mod constant această informaţie. Şi „cine are informaţia… stăpâneşte situaţia”!

Vinarte s-a regăsit între toate virgulele enumerărilor de campioni. Voga pe care a creat-o Prince Matei `98 a continuat să fie de actualitate pentru vinurile super-premium chiar şi atunci când vinul din `98 s-a terminat. Chiar îmi amintesc că recomandam tezaurizarea lui. Cine a făcut-o, a câştigat. Şi, Vinarte pe lista de vinuri e o notă bună pentru restaurator.

Prezentările făcute vinurilor de Sâmbureşti ar putea fi catalogate ca aparţinând erorilor. Unitatea de stat care prelucra strugurii de acolo este într-un regretabil anonimat. Totuşi, să nu uităm că şi Vinarte şi Carl Reh Winery au unele dintre cele mai bune vinuri cu această denumire de origine. În plus, Cabernet-ul de vinotecă (1986) a adus mulţi bani şi laude celor care l-au comercializat.

300.000 de sticle din Rezerve XX, în cinci sortimente au demonstrat potenţialul enorm al vinurilor din Moldova. Una dintre puţinele Busuioace nemăsluite se afla în această gamă. Iar pentru restauratori e bine să se bazeze pe certitudini.

Când Cramele Prahova (Halewood) au început să emită semnale că a încheiat-o cu trecutul, una din căile de comunicare a fost această revistă.

Iar astăzi, Feteasca Neagră a d-nei Aurelia Vişinescu este prezentă în toată ţara. Totuşi, cei care au promovat-o primii s-au evidenţiat faţă de cei cu oferte standard. Tot pentru o ieşire din şabloane am recomandat albele Recaşului, Benett-ul sau diferite vinuri de vinotecă. Împotriva logicii industriale, mulţi proprietari de restaurante au înţeles să apeleze la vinuri speciale, la „vinoteci”, la loturi scurte. Şi a fost bine.

Din când în când, la sesiunile Asociaţiei Degustătorilor Autorizaţi, apăreau vinuri eveniment ale unor producători cu un nume mai modest. Modest, de cele mai multe ori, doar datorită puterii mici de comunicare. Aceste vinuri v-au fost înfăţişate ca testate de o autoritate in materie.

De fapt, producătorii mici şi mijlocii (aici e vorba doar de calibrul afacerii şi nu e o judecată a valoriiprodusului finit) adică cei cu vinuri dedicate Horeca, cred că au ajuns cel mai uşor la cititorii revistei.

Carl Reh Winery! Ce succes! Îmi este drag să scriu despre performanţele lor. Şi să mă laud pentru că am făcut asta înaintea tuturor.

De la “economic” – Val Duna Bag in Box şi până la super-premium Tezaur La Cetate, identificăm onestitate, spirit autentic, excelenţă.

Ei da, nu toată lumea a avut acces la primul Shiraz din România, scos la Oprişor ci, încă odată, doar cei atenţi.

Şi ce legătura au toate aceste cu Oliver Bauer?

Cine este Oliver Bauer? Nimic spectaculos. Aceeaşi ecuaţie a prezentării celor care au şanse să devină vedete. Oliver Bauer este oenologul familiei Kripp – Ştirbey. Deşi străin, redă cu entuziasm românilor… Crâmpoşia.

Prince Stirbey este brandul sub care se ascund: istoria unei familii mari, damnarea la renaştere perpetuă, ştiinţă şi cuminţenie. Un astăzi privit cu experienţa acumulată de ieri, pregătit pentru un mâine bun.

Dacă veţi cunoaşte astăzi vinurile Stirbey, „contemporaneitatea cu clasicii” poate deveni palpabilă. Ceea ce nu-i puţin.

HOREBA//22-04-2005

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru