SARICA NICULIŢEL

Vinurile de la Sarica Niculiţel provin din vii aşezate pe un sol vulcanic. Caracterul acesta special se regăseşte în fiecare pahar.

Vă atrag atenţia asupra vinurilor de la Sarica nu neapărat pentru că ele ar fi într-un vârf al popularităţii. Ba chiar, lipsa de pe piaţă atâţia ani, poate să fi scos definitiv din lista de opţiuni vinurile de aici.

Nota mea este una care să lumineze toate acele podgorii care, prin specificitatea lor, vor începe să renască şi să bucure iubitorii de vin.

Sau, mai degrabă, aş vrea să fiu iniţiatorul unui obicei pe care lucrătorul Horeca să-l practice.

Curiozitatea, perpetua căutare a vinurilor insolite, căutarea unor vinuri care, prin exceptarea de la regula globalizării, să atragă simpatia şi respectul consumatorului pentru făuritorul colecţiei de vin dintr-un restaurant.

Există nişa celor care-şi doresc mai mult de la viaţă decât şablonul. Ce aveţi pregătit pentru astfel de oameni? Şi ei sunt clienţii Dvs., ba, aş spune, poate chiar cei mai interesanţi.

Alături de cel de la Bucium, Aligote-ul de la Sarica Niculiţel (deşi nu se confundă între ele) poate deveni amprenta de gust, forma împlinită a unei identităţi multimilenare.

Sunt multe astfel de zone viticole care, temporar, nu mai captează interesul publicitarilor şi, în consecinţă, nici al publicului. Public de cola, chewing-gum, spray de 24 ore, cartele de 2$. Ori, scuzaţi-mă, vorbim de publicul/consumatorul pe care vi-l doriţi?

Lechinţa, Sebeş – Apold, Ivestiul, Plaiurile Drâncei, Miniş – Măderat, Istria Babadag, Podgoria Silvaniei, Greaca sună exotic sau poate cumplit de arhaic. Ieşite din timpul nostru. Să fie chiar “timpul nostru” acela care centrifughează fãră resentimente tot ceea ce înseamnă piatră de temelie? Dacă au rezistat mii de ani aceste repere ale viticulturii romaneşti nu înseamnă că în trecut, în “timpurile lor” nu existau interese comerciale ci doar că universalitatea nu însemna… “la fel pentru toţi”; era vorba de Alegere şi de respect pentru Alegere.

Nu spun decât că, atunci când se iveşte ocazia – chiar daca e mai greu (la urma – urmei rarităţile se plătesc mai bine) – achiziţionaţi vinuri după gust şi mai puţin după “figuri”.

Mai este ceva. Probabil, rând pe rând, toate podgoriile uitate vor reveni, graţie investitorilor, în centrul atenţiei.

Este foarte posibil ca atunci oferta acestora, astăzi o trufanda, mâine să fie o filă din mii cvasiidentice. E posibil. Dar cine a deschis un restaurant ştie că noul va fi întotdeauna căutat.

Întorcând din nou privirea spre Sarica Niculiţel, prima întrebare la care ar trebui să răspundem este: Ce anume are special această podgorie?

Solul nisipos, poziţia geografică, relieful, climatul sau, într-un cuvânt, terroir-ul.

Acest ansamblu de factori mă determină să cred că aici vom găsi variante dintre cele mai reuşite ale Aligote-ului, Riesling-ului (aici se cultivă şi Fetească Albă, Fetească Regală, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel) dar şi unele dintre cele mai speciale vinuri roşii, având caracteristici apropiate de cele din sudul Italiei (găsim printre vinurile roşii Cabernet Sauvignon, Merlot, Băbească Neagră, Burgund).

Nu degeaba în ultimii ani cunoscătorii caută vinurile italiene. Versalitatea lor a făcut ca unele bariere de consum (vezi vinul roşu însoţind peştele) să cadă.

Şi, dacă vorbim de peşte… Unde găsim mai mult şi mai bun decât în Delta Dunării, în Sinoe şi Razelm?

Adică în întinderile de apă care străjuiesc podgoria…

HOREBA//17-05-2005

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru