Best Magazin - Televinarium

Televizorul şi-a căpătat, în timp, un loc important în viaţa noastră. Bine poziţionat ca mobilier, dominant chiar în cele mai multe case, acesta îşi extinde rapid influenţa prin ceea ce transmite, prin puterea comunicării. Deseori rămâne unul din puţinii factori formatori ai tinerei generaţii. În astfel de condiţii, cred că ar trebui să se manifeste mai multa atenţie din partea realizatorilor la ceea ce apare pe ecran. Vinul, şampania şi alte băuturi apar frecvent în diferite emisiuni. Modul în care sunt prezentate aceste produse pot genera un „modus vivendi” nepotrivit.
Filmele americane mai vechi abundau în imagini cu personaje care, indiferent de ora acţiunii, se lipeau de câte un pahar de whisky pentru susţinerea dialogului.
Mai târziu, berea (mai ales pentru clasa de mijloc) era omniprezentă în debutul oricărei scene. „Vrei o bere?” sau „Ia-ţi o bere din frigider”, după care actorii se aşezau pe canapele, pe marginea prispei, rezemaţi de camionetă, răsfrânţi în şaua motocicletei, etc., etc. De fapt modele pentru viaţa americană. Avem de-a face cu o formă de stimulare a consumului. Ştiu că pare ciudat, dar Hollywood-ul nu scoate filme desprinse din viaţă, ci creează repere pentru viata americanilor. Bine sau rău, nu este treaba noastră să discutăm acest subiect.
De când S.U.A. produce vinuri şi are pretenţii mondiale de răspândire ale acestor produse, multe dialoguri sunt ţesute la o masă de restaurant, pe terasa unor zgârie-nori sau într-un living luxos cu o sticlă de vin ca element central. Putem judeca în multe feluri aparatul de propagandă american, dar că face greşeli în forma, niciodată.
Există o grijă temeinică pentru ca produsele din mâna personajelor să se potrivească cu acestea. În ultimă instanţă, modele impuse prin micul sau marele ecran translează în viaţa reală, iar pe americani, pe conducătorii lor mai ales, îi interesează foarte tare structura consumului.
Din nefericire, şi în România, televizorul a ajuns principala sursa de informare şi de… formare. Numai că la noi nici criteriile estetice, nici cele morale, nici măcar cele de interes naţional nu guvernează logica unei emisiuni. Vedem imagini cu înalţi oficiali români ciocnind cupe de şampanie care erau la modă acum 20 de ani, vedete îndrăgite care desfac în direct sticle de spumos ieftin cu dop de plastic, suportăm promovarea nonvalorilor.
Nu comentez acum deraierea de la normal a mesajelor publicitare la anumite branduri de vodca sau gin. Deşi mă deranjează pentru că este vorba despre un vin, nici măcar nervosul care ejectează vecina de masă sau looser-ul care printr-un noroc şi-a salvat viata câştigând o sumă de dolari pe viaţă (şi asta dacă nu trăieşte mult) nu fac obiectul comentariului meu. Publicitatea apelează deseori, într-o hermeneutică complicată, la elemente care să fixeze informaţia. Drept pentru care, fiecare decide ce politică de avertizare trebuie să adopte. Rămâne obligaţia noastră de a ne crea un filtru specializat care ar putea reţine impurităţile dăunătoare.
Ceea ce doream cu adevărat să supun atenţiei dvs. este însă altceva. Lipsa de grijă pentru semne şi falsa pudoare. Conştienţi fiind că imaginile fie pe ecran, fie pe hârtie – contribuie la construirea unui sistem de valori pentru receptor (publicul) avem datoria de a pune fiecare cărămida la locul ei. Nu cred că este un efort prea mare pentru scenografi să plaseze (chiar şi în seriale româneşti) sticle de vin – chiar recognoscibile. Nu văd nici un impediment, atât timp cât în numeroase cadre poţi citi cu uşurinţa numele unor mari firme de tehnică muzicală sau se fac referiri la maşini occidentale, să afişăm şi ceea ce producem noi.
Ca să nu mai pomenesc de reviste în care elementul promoţionat se află într-un decor împlinit şi de o sticlă de vin cu pahare: vinul ales la întâmplare – ca obiect de recuzită, pahare neadecvate. Lipsa de cultură iese la lumina odată cu tipărirea materialului.
Aveţi tot dreptul să vă întrebaţi ce intenţionez să punctez cu aceste observaţii uşor acide?
Este simplu. Adresându-mă cititorilor unei reviste în care valoarea primează, sunt sigur că ea este căutată şi dorită în viaţa de zi cu zi. Încerc ca prin câteva rânduri – cu o putere infinit mai mică decât cea a televiziunii – să determin reglarea unui mecanism interior care poate face decorul personal mult mai frumos.
Privind cu mai multă atenţie urâtul mediatizat, să-l putem ocoli în universul intim.
Vinul a fost lăsat prea la urmă şi asta nu e drept. O seară cu rose-uri delicate creează antiteze numai şi prin descriere faţă de o băută cu halbe de bere. Un Bordeaux autentic poate avea diferenţe de nuanţă fata de un Vânju Mare autentic, dar atunci când vorbim de vinuri ieftine (cu mult mai cunoscute) schimbăm clasa, abandonând calitatea doar în favoarea cantităţii.
De vreme ce lecturaţi un astfel de material, înseamnă că gregarul nu este în firea Dvs. De aceea, vă rog, desprindeţi-vă de consumul oferit cu „generozitate” în autohtona lume a vinului. Nu este nici practic, nici sănătos şi nici… frumos.

Uncategorized//03-09-2005

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru