Vinurile moldoveneşti şi literatura de sertar

  Vă amintiţi, bineinteles, de polemica iscată după Revoluţie in jurul “literaturii de sertar”. Toată lumea ştia (credea ) că există, ba, mai mult, i se atribuiau şi calificative de excelenţă dar, surpriză, aceasta nu apărea.

Până la a împinge opinia publică către indiferenţă faţă de “ fenomen” mai era un pas. Un pas pe cale să se facă cu ajutorul inflaţiei de texte subţiri
care-şi clamau dreptul la piedestal doar pentru că apucaseră a fi scrise inainte de ’89.

Vremea a trecut, lucrurile au intrat cumva în normalitate. În literatură.

În lumea vinurilor se intamplă ceva asemănător. Toată lumea ştie de vinurile bune ale Moldovei de peste Prut. Dar ele nu apar incă. De câţiva ani, tot vin sticluţe care mai de care mai colorate. Se trâmbiţează calitatea recunoscută pe plan mondial. (corect, dar pentru vinul care ajunge acolo)

Spre deosebire de literatură- unde nu mă bag- pot spune că există o situaţie paradoxală a vinurilor moldoveneşti.

Încântaţi peste poate de piaţa consistentă a spaţiului ex-sovietic şi de strălucirea Occidentului, producătorii moldoveni “ săreau” România.

Astfel, ajungeau pe aici mai mult exerciţii de marketing decât valori certe. Fără îndoială, din punct de vedere oenologic au fost şi excepţii dar ele nu modifică tabloul general.

Astăzi, când piaţa Rusiei reacţionează la impulsuri de strategie (politică, economică) domolind galopul vinurilor din Moldova, astăzi, când piaţa românească s-a maturizat, oferta de vinuri moldoveneşti bune se va îndrepta şi către noi. Aşa, vom avea şi noi noroc, putându-ne întâlni cu faimoasele Negru de Purcari, Cagor şi alte minuni ale Moldovei.

Şi apoi mai e ceva. N-om fi ajuns la rând să fim chiar noi aceia de îi pomenea Ştefan Cel Mare ca “urmaşii urmaşilor voştri”?…

 

Catering expert//06-10-2005

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru