Old & rare… vinars

Mărturisesc că la un moment dat mă supraestimasem în ceea ce priveşte cunoştinţele mele despre valorile ascunse prin pivniţele producătorilor. Adică, eram sigur că ştiam tot ce aveau pus la păstrare, prin cele mai ascunse unghere, marii vinari  de prin România.

Descoperirea unor vinarsuri (echivalentul românesc al coniacului) foarte vechi m-a făcut să fiu mai atent şi mai precaut atunci când un pivnicer îmi spune că a epuizat stocurile de “vechituri”.

Absolut întâmplător a trebuit să degust câteva vinarsuri îmbuteliate înainte de ’89. Nu eram foarte curios până când le-am văzut. Primul semn de exclamare. Mărci celebre din vremea comerţului socialist: Milcov, Dunărea, Târnave. La datele de îmbuteliere, aceste licori aveau deja ani buni vechime. Anii de pe etichetă: 1985, 1975…

Surpriza, surprizelor: Rachiu românesc din… 1946! Fantastic. A urmat degustarea. O aşezare tihnită, rotunjimi remarcabile, arome care ar face invidioase orice reţete de lux din întreaga lume.

De ce pomenesc de acest tezaur? Simplu. E iarnă, e frig, serile sunt lungi.

Cu şemineu sau fără, cu cigar sau fără, un pahar de coniac sau vinars poate fi, uneori tot ce iţi poţi dori să savurezi.

M-am gândit să vă pomenesc de această “găselniţă” şi, sincer, mă aştept şi la mulţumiri în gândurile Dvs.

Dat fiind riscul extrem de mic al unei evoluţii nesănătoase, vă recomand aceste butelii şi pentru colecţii sau pentru a fi făcute cadou prietenilor, partenerilor.

Să poţi oferi cuiva o băutură din 1946 (fără să cheltui o avere pentru asta) mi se pare un lucru absolut remarcabil.

Vinars, coniac, şampanie, vin sau orice altceva născut din fibră vie, talent şi dăruire poate să fie un bun companion pentru zilele de sărbătoare, pentru mesele festive sau pentru simplele clipe de relaxare.

La urma urmei, cu toţii avem dreptul la cât mai multe momente de triumf.

Evadarea din standardizare, accesul la oferte limitate, revelaţiile gustative, satisfacţia tezaurizării sunt, după aparerea mea, victorii personale care ne ajută să ne definim personalitatea.

Dacă îmi este permis aş proiecta decorul ideal pentru aceste vinarsuri XO din pivniţele MOTT: fotoliu de piele, havană proaspăta, un pahar RIEDEL din cel mai bun, şemineu cu foc de lemne, un prieten alături.

Afară poate să ningă, să viscolească, cui îi pasă? Sigur, aceasta este o imagine idilică, din ce în ce mai greu de reprodus astăzi în ritmul stresant al zilelor noastre.

Şi totuşi, câteodată ne lipsesc – din propria voinţă – puţine elemente pentru a avea o seară desăvârşită.

De aceea spun, aceste excelente vinarsuri vechi pot fi un bun pretext pentru păstrarea unor obiceiuri nobile, elegante.

Căutaţi şi melodia „Te uită cum ninge decembrie”. Şi, chiar dacă nu veţi înţelege cuvintele, veţi avea parte de o stare necesară de bine.

Oricum, ce e bun n-are nevoie de traducere şi e bun oriunde. Poate, doar preţul diferă.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru