Soiuri româneşti

Există o tentaţie (care nu poate fi condamnată) de a expune în exces filonul românesc. Când vine vorba de struguri sau de vinuri cu obârşie 100% românească ne place să săpăm după Razachie, Iordan, Mustoasa de Maderat, Negru moale/vârtos, Plăvaie, Roşioară, Zghihara, Alb românesc Armaş, Băşicată, Coada Vulpii, Coarna roşie, Cruciuliţă, Gordan, ş.a.m.d. Din nefericire, majoritatea acestor denumiri a rămas doar în vechile ampelografii.

Cu toate acestea, există o sumedenie de (de)scrieri ale proprietăţilor organoleptice pentru vinuri obţinute din aceste soiuri. Fantezia merge până departe, existând şi recomandări (pairing) pentru asocieri culinare deşi, vorba unui confrate, amintirea acestora ar putea fi mai bine fixată prin denumirea unor străzi din capitală.

Soiurile româneşti rămase în viaţă (şi în exploatare) sunt „dăruite” cu atât de multă calităţi, încât se pot prăbuşi sub imensa încredere arătată de specialişti. Ar fi frumos ca un vin să poată salva ineficienţa unui sistem întreg, sau să poată trage din suferinţă un sector economic atât de rătăcit.

De pildă, Feteasca Neagră este încărcată cu prea multă responsabilitate. E drept că străinii vor prefera o mostră de autenticitate, dar performanţa nu se va face în absenţa unei gândiri coerente. (Va trebui cumva ghicit şi raportul soi autohton/soi notoriu în ofertele noastre Horeca).

Acum, dacă tot ne-am luat de vorbă, să vedem ce soiuri româneşti mai avem în … putere.

Plecând din Nord-Vestul ţării: Frâncuşa, Grasa de Cotnari, Tămâioasa Românească.

Frâncuşa – cu sinonimele neaoş româneşti Mustoasa de Moldova, Poama Creată, Poama Franchie, Poama Mustei, Vânoasă Moale – este descrisă în Mica Enciclopedie de Viticultură (Alexandrescu, Oslobeanu, Jianu, Pituc) ca „soi pentru vinuri albe, cultivat înainte de invazia filoxerică în toată Moldova şi care în prezent s-a statornicit la Cotnari [...] Vinurile obţinute sunt alcoolice, suple, uşoare şi cu fructuozitate remarcabilă”.

Varianta pe care o puteţi întâlni cel mai des este un monocepage curent (cel mult cu doi ani vechime) – agreabil, direct, extrem de … „băubil”.

Există şi variante de tip Limited Edition sau vinul vechi de Frâncuşă. Totuşi, o expresie aparte o capătă în cupajele celebre (sortiment Cotnari, Cotnari Natur Desert, Dacia Gold, etc.) alături de Grasă şi Tămâioasă (Feteasca, variabil) variante gestionate de cei 2 operatori moldoveni, Cotnari S.A. şi Vinia Iaşi.

De altfel, Frâncuşa este un factor important de echilibru pentru aceste cupaje puse la învechit. Fructuozitatea Frâncuşei (aciditatea buna) susţine notele grave ale Grasei sau Tămâioasei.

Dacă Frâncuşa ar fi mai bine cunoscuta ar putea înlocui cu succes orice alt tip de băutură dedicată zilelor toride de vară.

Oricum, ziua s-a mai mărit, vremea e mai frumoasă, poate că ar trebui să încropiţi nişte rezerve de Frâncuşa!

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru