Toate au rostul lor

Nu-mi place munca, recunosc. Mai exact, nu-mi place munca în zadar. Nu cred în lozinca cu „munca înnobilează omul”, decât dacă se afla între multe alte activităţi care cu adevărat ar putea schimba profilul unui om. Altfel, boul – am mai spus-o – ar fi cel mai mare nobil! De aceea îmi place să cred că munca poate fi stăpânită de muşchiul gândirii!

Acesta este motivul pentru care insist de atâţia ani să devenim inventivi, creativi iar acolo unde nu ştim ceva să întrebam, să accesăm soluţiile sănătoase practicate deja de profesionişti.

Subiectul dizertaţiei de azi este unul pe care l-am mai abordat: echiparea corespunzătoare a locaţiei Horeca. De fapt, demitizarea soluţiilor de compromis ca fiind ieftine.

Aceste soluţii „facile” ne fac – de fapt – să muncim mai mult… degeaba.

Ori, scopul meu declarat este să fac ca nouă, românilor, să ni se potrivească apelativul „domnule” şi nu să ni se ridice statui ale „ nobleţei” reprezentate de entităţi cu patru membre copitate.

De altfel şansa noastră fata de necuvântătoare este capacitatea de a învăţă lucruri noi, de a comunica si, foarte important, de a uita deprinderile proaste.

Parcursul logic al afirmaţiei anterioare contrazice realitatea de azi.

Din nefericire, reprezentanţi ai unor lanţuri mari hoteliere „romanizează” dotarea restaurantelor si, prin asta, implicit, degradează oferta.

Seful unui astfel de stabiliment declara ca EuroCave este un sistem scump.

Pana aici nu se poate opune decât un argument subiectiv.

Mercedesul e scump?!…

Problema apare când „şefu’” compara un sistem dedicat cu un frigider propus de o reţea cash & carry pe care scrie (n-am înţeles niciodată de ce) WINE.

Pentru buna informare a Dvs. si, pentru a nu cădea niciodată intr-o penibila situaţie similara, voi dezmembra neadevărul.

Sistemele de păstrare – de oriunde ar fi ele – nu sunt continuarea unor serii de modele de tip „electrocasnic”.De aceea EuroCave, Wine Cabinets – de pilda, nu se pot compara cu un frigider. (Scuze pentru licenţă:răcitor. Frigidaire este practic numele firmei inventatoare).

De aici încep sa se vadă multe diferenţe.

Sistemul profesional dispune de un compresor detaşat de structura combinei, aşezat pe 4 „Silent Bloks”. „Frigiderele de vin” au motoare care prin vibraţiile specifice deteriorează vinul. Cine-l plăteşte?

Pentru a duce cercetarea pana la capăt, admit ca sunt unele firme producătoare de electrocasnice care au pus la punct componente electronice care diminuează vibraţiile. (Oricum, nu vorbim de vitrina luata in comparaţie).

Ce nu au rezolvat aceste firme este costul ridicat al schimbării unei astfel de componente electronice în cazul defectării şi faptul ca si datorita acesteia, consumul electric devine foarte mare.

Consumul mare al frigiderelor (aprox. 2,15 KW la 24 ore fata de 0,7 KW la EuroCave) se datorează si construcţiei pereţilor, a izolaţiei termice. Se ştie, la o combina profesionala, pereţii echivalează cu 2-3 metri de pământ.

Mai mult, frigiderele nu pot menţine umiditatea necesara păstrării in buna stare a dopurilor si respectiv, a vinurilor.

Plătim energie scumpa (amintesc şi poluarea cu amoniac) dar n-avem nici aşa condiţiile normale pentru vin… Deja parca l-am mai coborât pe „sef” de pe piedestal. Adică muncim sa plătim curentul si sa acoperim „găurile” din cauza casării vinurilor.

Sau sa le dam aşa, stricate, clienţilor pentru a fi siguri ca nu se mai întorc a doua oara.

Din punct de vedere estetic nici nu are rost sa discutam. Cel mult despre un aspect vizual care tine si de buna practica. Vitrinele ieftine au lumina interioara produsa de neon, cu siguranţa cea mai nociva pentru vinuri.

Mai departe…

La interior, frigiderele nu au rafturi culisante (ce sa mai spun de trepte diferite de temperatura), obligându-ne sa facem tot felul de exchibiţii pentru a extrage sticla de vin dorita de client.

Cele dotate cu raft culisant si temperaturi in trepte sunt deja la acelaşi preţ cu modelul copiat, aşa ca nu vad de ce nu am alege originalul.

Totuşi, argumentul suprem in desfiinţarea mentalităţii conform căruia poţi face „… bici” din orice, ar fi următorul: împărţiţi de fiecare dată preţul combinei şi al frigiderului la numărul de sticle depozitate.

Veţi avea surprize foarte mari.

Un sistem de păstrare profesional primeşte peste 240 de sticle, având la dispoziţie rafturi culisabile ce adăpostesc câte 12 buc. (un bax întreg) faţă de o vitrină în care încap cu greu câteva zeci în întreaga incintă şi maxim opt pe raft.

Dacă socotim câte frigidere ne-ar trebui să depozităm acelaşi număr de sticle, cât consuma ele, cât spaţiu ar trebui să le alocăm, riscurile la care supunem vinul, imaginea de birt pe care ne-am crea-o, nu văd nici un motiv pentru care să agreăm opţiunea şefului amintit.

Acelaşi lucru este valabil si la pahare, tirbuşoane, ş.a.m.d.

Este foarte important să învăţăm să judecăm lucrurile în categoria fiecărora dintre ele.

În acest fel vom vedea şi noi unde ne încadrăm şi unde dorim să fim încadraţi.

Şi chiar dacă cioara e pasăre (una peste alta – destul de simpatică), nici chiar vopsită n-o putem confunda cu o lebăda.

Ba, riscăm, dacă insistăm să o „lansăm” la apă, s-o şi înecăm.

… şi nu văd ce rost are.

HOREBA//15-06-2006

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru