Vilacrosse – un pasaj dintre trecut si viitor

In Experience – primul wine bar din Bucuresti am avut ocazia sa testez reactia potentialilor clienti in fata conceptului – nou pentru Romania, clasic pentru Occident – vin la pahar.

„Obiectivul” este plasat in magnificul Pasaj Vilacrosse – aflat in patrimonial UNESCO – considerat ca fiind singurul de identitate europeana, acoperit cu sticla inca de la 1891!

Aceasta “veriera” – bijuterie se pastreaza inca, adapostind insa – din nefericire – pe langa terase si bistrouri cochete si magazine ale intreprinderilor de stat sau berarii ieftine.

Sigur. Bucurestiul se schimba si acest pasaj care aminteste de Milano – va fi locul unde se va putea savura un pahar de vin bun, o cafea exceptionala, un ceai din Orient, o bere cu pretentii si care, prin pozitionarea „strategica” - intre Calea Victoriei si Banca Nationala va putea deveni loc de intalnire pentru oamenii de afaceri cat si pentru turisti.

Sa ne gandim ca desi e spatiu deschis – aici nu ploua niciodata.

Dar sa revin la observatiile de la care am pornit aceste randuri.

Experience „vietuieste” de cateva zile. In doua incaperi, o pivnita plus o terasa pariziana se alatura stilul colonial (aici este spatiul cu vinuri rare, cu souveniruri si accesorii), dotari putin tehno (barul de vinuri – servirea la pahar a vinurilor din Africa de Sud, Chile, Germania, Grecia sau Franta, Italia, Spania, SUA), un lounge (constituit din canapea si fotolii de piele unde poti sa te bucuri si de un trabuc) si terasa cu masute de lemn, rotunde si cu picior. Branza fina, cafea buna, sucuri naturale, ceaiuri din Kashmir, Japonia, China, apa gratis.

Cam asa arata la prima vedere wine-barul. Cu toate acestea, majoritatea romanilor trec usor stanjeniti si se opresc relaxati la terasele cu bere ieftina.

Singurii care se simt extraordinar de confortabil sunt strainii. Ba, ca o gluma amara, am vazut un expat care si-a invitat prietenul roman la un pahar de vin romanesc!

Acum, e drept, romanii nu mai stau foarte bine la capitolul ospitalitate – o arata si statisticile internationale, dar ma asteptam sa fie macar pragmatici, invitandu-si partenerii straini intr-un loc unde confluentele culturale pun intr-o lumina buna si spiritul romanesc.

E un prilej de gratie pentru polemici cordiale chiar si pentru causeuri: sa cumpere vinuri din Romania si de pe mapamond pentru a le comenta – si asta fara ca nimeni sa fie obligat sa cumpere o sticla intreaga.

Dar iarasi glasez pe fotograme din imaginar!

Nu pot sa ma abtin si sa nu va povestesc o intamplare.

Intr-o seara, doi tineri indragostiti treceau pe langa terasa aranjata cu lumanerele aprinse pe fiecare masa, strabatuta de acordurile romantice ale unor melodii clasice.

Ea, cu ochii sclipind (poate de la sageata lui Cupidon, poate de la lumanari) il face sa aleaga o masuta, continuand sa-l priveasca fara intrerupere si dupa ce se aseaza. El, cu ochii in meniu, din ce in ce mai mahnit. La un moment dat, ridica privirea si intreaba:

[- Da’ o bere normala, n-aveti?!] (si romana si tradus – nota Catalin)

Puteam incheia aici articolul. Peste replica disonanta de mai inainte, se mai pot spune putine cuvinte.

Totusi, de vreme ce cititi acest articol, fie ca sunteti roman anglofil, fie ca va aflati pentru un timp oarecare in Romania, s-ar putea sa va simtiti apropiati de sufletul Bucurestiului, golit de atmosfera de altadata…

Pentru salvarea lui incurajati-va cunoscutii sa-i ofere vinului macar sanse egale cu alte bauturi. In felul acesta putem arata lumii ca Bucurestiul e ca un om bun, dar usor trist si putin blazat. Noi il putem ajuta sa zambeasca. Din nou.

 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru