Recunosc

Recunosc cu invidie ca angajatii societatilor multinationale – fie ei straini sau romani, se pricep cu mult mai bine decat functionarii statului, sa faca imagine Romaniei.

Am constatat acest lucru, in modul cel mai clar, in momentul in care firme si organizatii care au legatura cu „francofonii” au inceput sa cumpere cadouri pentru invitati.

Recunosc ca zambetul meu, condescendent vis a vis de pretentiile de cunoscator ale unui canadian intr-ale palincilor si tuicilor romanesti, s-a transformat atunci cand am vazut alegerile facute.

Si asta, in contextul in care, romani maturi, cu stiinta de carte, cu dare de mana, prefera sa aleaga kitsch-uri inzorzonate despre care, cred ei, strainii ar avea o parere foarte buna. Acestia din urma sunt doar politicosi…

Recunosc ca am fost complet descoperit cand, un francez, care nu-si petrece mai mult de o luna pe an (!) in Romania, stia perfect nu numai vinurile europene din podgoriile noastre ci, si pe cele, strict romanesti. Stia unde si de ce au aparut realizari notabile. Cumpara regulat vinuri pentru colectie pentru el si pentru prieteni. Acum a facut-o pentru sommet-ul francofonilor, punand in casete duble un vin romanesc si unul francez.

In oglinda, institutii importante (si reprezentative) ale statului solicita oferte dupa un criteriu de selectie extrem de „serios”: <<pretul cel mai mic>>!!!

Recunosc ca mi-e rusine…

Pe de alta parte, am constatat si cu alte ocazii, multi expati cauta (si daca nu e un proces de suprafata… chiar si gasesc) vinuri bune pentru consumul lor dar si pentru a justifica cumva in ochii celor care-i viziteaza, prezenta lor in Romania.

Adica, pana le oferi explicatii pentru decizia de a lucra in aceasta tara, o sticla de vin poate rezuma multe, ca ne aflam pe un taram al unor valori euro-atlantice, ca avem istorie, ca avem prezent…

Ar fi mai greu sa servesti un sirop de hibiscus (daca o exista asa ceva) ca produs exponential al unei tari si sa nu pretinzi c-ar fi altceva decat un exotism.

Recunosc ca apartenenta la valorile europene ma bucura si ma emotioneaza.

Recunosc ca ma supara nestiinta sau detasarea cu care privesc multi romani darurile naturale ale tarii acesteia. Cele cu care trebuie sa ne mandrim.

Recunosc ca, in egala masura, sper ca simpatia celor care ne cunosc, ne face bine si se constituie intr-o sansa pentru generatiile viitoare.

Vinul romanesc a inceput sa fie ceea ce putea fi mai de demult. Un ambasador. Ma bucur ca am avut dreptate sustinand atatia ani aceasta afirmatie.

Si totusi as vrea sa mai recunosc ceva:

IT-ul, productia industriala, publicitatea, sportul, filmul, arta in general, sunt expresii ale romanitatii care se adauga la cele „traditionale” si, pe care, din prudenta, n-am indraznit sa le atasez pana acum imaginii de tara.

Asta poate fi o greseala… Recunosc!
P.S. Ca nu ne inselam cand incepem sa dam credit unor vinuri romanesti, o dovedeste succesul celor de la Carl Reh Winery la concursul MundusVini din Germania.
 Doua „Seal of Approval”, precum si o medalie de Argint si una de Aur.
 Felicit aceasta reusita si reamintesc ca am recomandat vinurile acestui producator. Recunoasteti?

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru