Lumea s-a schimbat

un gasit in 2007! A venit si anul in care oferta romaneasca de produse si servicii nu va mai putea acuza discriminari,obstacole legislative, formalitati vamale greoaie, toate menite s-o tina (ca pana acum) plapanda si cam… gri.

Fiecare dintre noi am motivat – poate – lipsa unui vin de import, ca o consecinta a comertului limitat cu Occidentul. Limitare, asa cum am amintit, impusa de barierele vamale.

Iata ca acum suntem intr-o mare piata comuna, fara constrangeri.
Nu e locul si nici momentul sa comentez ce semnificatie va avea aceasta liberalizare asupra segmentelor

„low” si „economic” ale pietei sau cum vor incerca sa ocupe piata Horeca valuri – valuri de vinuri ieftine (unele si foarte proaste) de import.

Nu, acum trebuie sa ne ocupam de partea buna a lucrurilor.

Accesul la vinurile mari ale tarilor producatoare din Europa.

Cum le recunoastem, cum le achizitionam, cum le recomandam. Intrebari care trebuie sa-si gaseasca raspunsuri repede. Altfel, eticheta lipita restaurantelor romanesti risca sa se transforme intr-un afis imens intins la intrarea in Romania: „Servicii proaste! Nu inaintati!”

Constituirea unei baze de date sau trasarea unui drum simplu catre acesta o consider de folos (la fel ca si acum cativa ani)

Ca e vorba de reviste, de carti, de site-uri, abonati la news-letter-uri, s.a.m.d., ca e vorba si de eventuale training-uri – rezultatul trebuie sa fie acelasi: informarea corecta.

In acest context, pe langa optiunile clasice sau cele la moda, achizitorul de restaurant din Romania poate suprapune alegeri personale.

Criteriile vor fi sustinute cu simplitate.

Ele nu pot iesi, insa, din logica universala decat daca restaurantul, clubul, wine-barul respectiv sunt atat de extravagante incat singura regula este „nicio regula”.
Pentru ca, altfel, normal adica, Franta trebuie sa fie reprezentata de vinuri din Bordeaux, Burgundia, Cotes de Rhone, Valea Loirei, Alsacia, Champagne sau Vinurile Sudului.

Apoi, importanta este si cunoasterea clasificarii celorlalte puteri viticole.

Am vazut deseori ospatari mandrindu-se in fata clientilor cu un „Bordeaux”, acesta nefiind decat un vin generic de 2 Euro. Facem rau si vinurilor valoroase dar ne facem rau si noua.

Acum cativa ani, un mare hotel din Bucuresti vindea vin frantuzesc. Foarte frumos. Partea proasta ca era un „vin de table”, adica un vin necompatibil cu tinuta celui mai scump local de la acea vreme.

Vinurile din Spania si din Italia sunt din ce in ce mai prezente. Numarul clientilor care le cunosc a crescut considerabil.

Turistii straini care viziteaza Romania, romanii care au voiajat in exterior, inclusiv cei care lucreaza „afara” – sunt potentialii nostri clienti pentru vinurile de import. Este jenant ca personalul „de specialitate” al unui restaurant sa nu stie nimic sau – la fel de grav – sa aiba raspunsuri aproximative chiar pentru vinurile de pe carte. Ca sa nu mai vorbim daca intra in discutie si vinuri nelistate in restaurant.

Pe langa marile forte (Italia, Franta, Spania, Portugalia) au aparut si alti jucatori europeni extrem de potenti: Germania, Ungaria, Bulgaria, Slovenia, Grecia, Austria. Stim cate ceva despre vinurile lor? Sau le respingem pur si simplu?

Ca tabloul sa fie complet trebuie sa amintim si de vinurile din Lumea Noua: SUA, Chile, Argentina, Africa de Sus, Australia, Noua Zeelanda. (Nu vreau sa va obosesc dar si China devine un mare producator. Din fericire, deocamdata productia ramane… la intern).

Putem deslusi in paginile HRB expert, pe rand specificul fiecarei oferte nationale – dintre cele mentionate – si putem (in paralel) sa urmarim si intrarile de pe piata romaneasca, facand fise mai ales vinurilor cu destinatie Horeca.

De fapt, daca veti dori sa urmariti fenomenul, vinurile de import vin (!) deja pe destinatii diferite.

Deocamdata, distribuitorii mai incurca vinurile de hipermarket cu vinurile de restaurant, propunandu-le inadecvat celor doua categorii, dar aceasta situatie se va limpezi. Important este sa punem si noi umarul. In cunostinta de cauza!

Deja o parte din producatorii autohtoni – asa cum am mai mentionat – isi impart destul de clar oferta.
Deloc intamplator, vinurile adresate noua, celor din Horeca – sunt in editii mai scurte, sunt vinuri pretentioase, mai bune si mai frumos toaletate.

De ce? Pentru ca in Horeca apare semnatura adevarata.

Marele retail face volume, dar acolo primeaza pretul, iar pretul poate fi oricand atacat de un alt pret.

Spun toate acestea in speranta ca veti fi mai selectivi, ca veti fi coerenti atasati de logica universala a restaurantelor si ca nu vor mai fi prezente – de-a valma – pe cartile de vinuri titluri mediocre sau chiar obscure, aterizate acolo pe covorul „asta cere lumea”…

… pentru ca lumea s-a schimbat!

Catering expert//21-02-2007

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru