Italia.Stravecchio

Anul trecut cel mai mare punctaj in Wine Spectator l-a obtinut un Brunello di Montalcino 2001. Motiv suficient pentru a ne „ocupa” de Italia mai mult, in acest an.

Cand, inca cu un an in urma, recordul punctelor atribuite de Wine Spectator fusese atins tot de un vin italian (Barolo) s-ar fi putut crede, pentru o clipa, ca e vorba de o campanie mediatica foarte bine sustinuta. Ideea trebuie revizuita datorita bunului renume al revistei dar si ca umare a faptului ca degustarile oarbe impun cateva proceduri clare de eliminare a „greselilor” interesate.

Programul puternic dezvoltat in intreaga piata euroatlantica a impus cunoasterea si aprecierea vinurilor italienesti.

S-a iesit din acel sablon pe care chiar si italienii il foloseau pentru vinurile lor: „ieftin”.

Sigur, Wine Spectator monitorizeaza vinuri care se gasesc in piata, in restaurante. Nu e un exercitiu fara finalitate economica sau de consum.

Dar asta e si ideea: consumatorul sa poata alege din ce e mai bun. Aici explic „frustarea” vesnica a unor producatori romani: „si noi avem vinuri bune”. De acord. Stie cineva acest lucru? Suntem prezenti pe pietele importante? Le sustinem?

Eu voi incheia digresiunea ca si Romania e o piata valoroasa si, LA FEL CA SI PIETELE EXTERNE, ramane nevalorificata.
Si uite ca nu ma pot opri sa nu folosesc un exemplu din agricultura. Ne apucam sa facem intrecere cu occidentul la productia de cartofi sau de vinete propunandu-ne sa „iesim mai ieftin”. In viziunea fermierilor pretul ar garanta accesul catre pietele externe. Gresit! De 5 ori pretul mai mare, garantia gustului natural, lipsa agresiunii chimice si Occidentul e la picioarele noastre!

La vin lucrurile sunt similare. Italienii au invatat asta si exploateaza cele aproximativ 2000 de soiuri de struguri, obtinand cele mai variate si mai spectaculoase vinuri.
Tot anul trecut marcheaza swich-ul intre Franta si Italia, aceasta din urma, devenind si exportatorul nr. 1 al lumii.

In nord-vest gasim Piedmonte – piciorul muntelui. O zona in care s-au dezvoltat stiluri celebre (Asti) si unde Nebbiolo – strugurele – serveste titlurilor mari Barbaresco si Barolo. Tot aici se gasesc Dolcetto (vinurile nu sunt dulci!), Barbera si Malvasia cu denumirile de origine.

Un DOC important este si Nebbiolo d’Alba.
O regiune celebra este Lombardia. Din nefericire, foarte putin vin de aici ia calea exportului.
Vinuri cu care ne putem „intalni” in oferte sunt si cele cu DOC Bardolino sau Valpolicello.

Strugurii de baza sunt Corvina Veronese, Rondinella, Molinara si Negrara. Bineinteles si Sangiovese.
Spumante SOAVE sau Prosecco di Conegliano fac voga in Europa. Vor face si aici.

Friuli – Venetia, Emiglia – Romagna.

Vinuri ca Trebbiano Val Trebia sau Lambrusco Salamino – vor fi cu siguranta repere pentru cei care indragesc aceste locuri.

Ajungem si la zona cea mai „grea”: Toscana.

Insist, pentru ca aici se produc cele mai  celebre vinuri din Italia si, necunoasterea lor poate fi „amendata” drastic de catre clienti.

Chianti. O sonoritate cat pentru o mie de vinuri!
Nu toata lumea stie insa ca DOC-ul si G (garantia) se aplica numai pentru sase dealuri: Arezzo, Florenta,

Pisa, Sienna, Montalbano si Rufina.

Este bine macar sa aflati din ce struguri se elaboreaza Chianti Classico: Sangiovese 75 – 90% la care se adauga Canaiolo si  Trebbiano alb!

Strugurii albi „inmoaie” taninii eliberati de Sangiovese.

Un Chianti bun este foarte intens, rosu-rubiniu stralucitor. Mirosul trebuie sa fie placut, plin, dar si delicat in acelasi timp. Notele de violete sunt subtile, detectabile de catre cunoscatori. Cirese, mure, piper, ierburi si vanilie.

Puteti sa recomandati anii mai vechi fara probleme deoarece, cu timpul, aceste vinuri se rotunjesc si devin si mai apreciate.

Vino Nobile di Montepulciano este, la fel, unul dintre cele trei vinuri celebre ale Toscanei, unul dintre cele mai cunoscute in Italia.

Exista si in Romania deja aparute pe piata vinuri de aici si, cu siguranta, vor mai veni in lunile urmatoare.

Umbria nu are inca reprezentare la noi dar vinuri precum Torgiano sau Orvieto au continuitate istorica din antichitate pana in zilele noastre.

Cu speranta ca oferta va fi din ce in ce mai generoasa si voi avea motive „sa ma intorc” la anumite nume, enumar doar regiuni ca Lazio, Abruzzi, Campania, Puglia sau Calabria.

Toate poarta adevarate comori. Cand spun asta, ma gandesc, desigur, la vinurile de „clasa” dar si la cele populare, atat de prietenoase si oneste, atat de accesibile ca pret!

Am ajuns in sud. In Sicilia.

O insula spectaculoasa, cu relief spectaculos, cu vinuri spectaculoase.
Aici, pe langa Denumirea de Origine Controlata, se produc vinuri foarte bune care poarta insemnele Indicazione Geografica Tipica.

Vinul de Faro este cunoscut datorita scrierilor literare, dar si faptului ca  zona aflata in vecinatatea Messinei a fost privilegiata in comert.

Unul din vinurile puternice se naste aici, folosindu-se, pe langa strugurii Malvasia proaspeti si struguri uscati, Passito. Astfel, se obtin vinuri de pana la 20% volume alcool.

Vinuri albe usoare, dar si rose-uri agreabile poarta un nume usor de retinut: Etna! (Viile sunt in preajma marelui vulcan).

Cel mai vechi si mai cunoscut vin fortificat din Sicilia (pe placul englezilor) este Marsala. Exista o „scalare” atipurilor de vin Marsala:

Fine – cel putin un an vechime; 17% alcool.

Superiore – cel putin doi ani vechime; 18% alcool.

Superiore Riserva – la fel, dar e din rezerva!

Vergine Solera – 5 ani si acelasi alcool.

Ultima treapta tot la 18% alcool, dar cu minim zece ani la baza, se cheama Marsala Vergine/Solera… Stravecchio. Stravechi, cum am spune pe la noi.

Iata, se pare, ca Europa divizata a fost doar un joc nefericit al istoriei. Cuvintele sunt aceleasi. Gusturile aceleasi. Sa ne ferim sa contrazicem aceste evidente, chiar noi, romanii.  Mai ales ca noua ne-a placut candva, vinul. Trebuie doar sa ne aducem aminte de asta.

Catering expert//16-03-2007

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru