Catalin Paduraru

Montalcino

 Imaginea unei comune din Italia, care, pentru a-si afirma identitatea, n-a ales stereotipurile”luptei impotriva asediilor franceze sau spaniole”, ci, intr-o maniera pozitiva – si iata, de succes! – a apelat la ceea ce fac oamenii de aici cel mai bine: vinul!

In viitorul apropiat nu vor putea exista restaurante romanesti fara cateva „Frante” cotate, cateva titluri „la moda” din Lumea Noua, cateva vinuri mari autohtone care sa reprezinte principalele zone viticole si, evident, vinurile care au adus Italia pe pozitia exportatorului Nr. 1 din lume.

Dintre acestea, Rosso si Brunello din Montalcino sunt campioane ale popularitatii.

Daca adaugam numarul mare de oameni de afaceri italieni, turisti de alte nationalitati care au deja obisnuinta consumului de vin italienesc (altfel n-ar fi putut Italia sa exporte atat), romanii care din motive diferite (munca sau relaxare) sunt apropiati ai Italiei, ajungem la concluzia ca aceste vinuri vor avea succes.

Asadar, in Montalcino, sunt active 120 de proprietati viticole.

Strugurele de Sangiovese sta la baza vinurilor de aici, vinuri supuse unor reglementari foarte stricte. Brunello, de pilda, nu poate fi… Brunello daca nu respecta aceste reglementari.

Viei nu ii este permis un randament mai mare de 8 tone la hectar. Vinul obtinut trebuie sa stea obligatoriu doi ani in butoaie dar, pentru a putea fi vandut, trebuie sa astepte cinci ani! (sase pentru Reserva).

Vanzarea cu un an mai devreme nu poate fi facuta decat sub denumirea de Rosso dar nimeni nu „degradeaza” astfel Brunello decat in fata unui mare impas financiar.

Rosso poate fi vandut dupa un an de la producere, inaintea urmatoarei recolte (la 1 septembrie).

Poate ca par hilare aceste restrictii, insa ele au facut ca vinurile din Montalcino sa reprezinte un fenomen mondial, cu „repercursiuni” atat de benefice pentru locuitorii acestei zone.

Artisti plastici, poeti, actori, spioni, enologi din tata-n fiu, industriasi, nobili din familii vechi si-au gasit in Montalcino posibilitatea de a se exprima plenar, oferind iubitorilor de vin bun culmi ale placerii gustative.

Biondi Santi, Fattoria dei Barbi, Romitorio, Colombini, Ciacci Piccolomini, Poggio Amorelli, Sant’ Appiano – exemple de diversitate identitara in unitate de scop: calitate.

Biondi Santi este exemplul proprietatii „asezate” care mizeaza pe „mostenire”. Are si de ce. La 1800, Ferruccio Biondi Santi selectioneaza o clona pe care o si planteaza in noile vii Greppa, marcand inceputul acestui succes, devenind si matrice pentru intreaga zona, viticultorii preluand in timp aceasta clona din Sangiovese Grosso.

Motiv in plus pentru noi ca textul din prezentarile Biondi Santi „…rezultat al cercetarilor de 200 de ani…” sa nu il interpretam ca pe o figura de stil.

DOCG-urile de la Barbi (diferenta mare de substanta intre desuetul mesaj al papusilor cu aceeasi sonoritate si acest producator de top) pastoresc grave dar linistite si restul vinurilor din gama: Birbone Toscana (IGT – indicatie geografica tipica), Brusco dei Barbi, Rosso Montalcino sau vinurile pe care familia le produce in Chianti.

Varful piramidei – Riserva (2000 – 2001) Brunello. Cu un extract sec convingator (32 g/l), cu aproape 140 alcool, zahar rezidual 1,4 g/l – vinul acesta isi face loc alaturi de orice mare chateau frantuzesc, oferind cunoscatorilor si posibilitatea de a-l mai creste inca 15-20 de ani!

V-ati dori un vin alb sec, neagresiv, numai bun de stins setea?

Recunoasteti ca aveti probleme atunci cand trebuie sa gasiti un vin direct, onest, la un pret echilibrat?

Vinurile albe de Toscana pot fi oricand solutia.

Bianco di Toscana de la Sant’Appiano este produs din malvasia (60%) si trebbiano (40%) dar nu acesta este „clou”-ul ci suprafata de pe care este recoltat: doar un hectar! Este clar ca un  astfel de vin nu poate fi gasit in cash & carry sau in supermarket.

Castello Romitorio este parte a creatiei oenologice si artistice – in acelasi timp – a unui artist contemporan Sandro Chia. El insusi declara ca face vinuri cu aceeasi pasiune cu care picteaza.

Etichetele realizate sunt elocvente in acest sens si pot constitui inca un impuls in plus pentru amatorii de arta.

Pentru toti cei care indragesc frumosul, bunul gust, randurile de mai sus sunt o stire, un comentariu, un documentar dar si o invitatie.

Catalin Paduraru
www.evinoteca.ro