Inca o data despre vinurile unguresti…

 Pentru un proces dinamic -fotograma nu este suficienta.
 Succesiunea de imagini reuseste sa redea realitatea in miscare. Pentru ca vini-viticula maghiara nu stau pe loc, cu voia Dvs., mai atasez in „instantaneu”

Am ani buni de cand am devenit admirator al vinurilor mari. In aceasta zona a elitei, provenienta unui vin conteaza mai mult pentru anecdotica, calitatea fiind mai presus decat pedigree-ul.

 Au trecut aproape douazeci de ani de cand s-a inteles, in sfarsit, ca poti gasi un vin maret  si in sudul Italiei, ca in Chile nu sunt numai vinuri ieftine, ca Noua Zeeelanda poate cere punerea in lupta a centurii de campion, ca Argentina  nu e doar exotica, ca Ungaria nu inseamna doar vinuri dulci ( si Romania avea faima asta, va aminititi?) si ca Portugalia poate avea cele mai suave si mai sprintare vinuri ( Vinho verde) impotriva sabloanelor cu „ tara a vinurilor grele, fortificate”.

 Asadar, nu am fost mirat sa aud ca vinurile  unguresti isi cauta locul printre campioni.  

Norocul meu a fost sa vizitez in aceasta vara orasul Gyula, unde, datorita unor pasionati profesionisti – am avut ocazia sa degust unele dintre cele mai bune vinuri din Ungaria si, datorita nivelului ridicat al calitatii din aceasta tara, pot spune ca sunt vinuri de talie internationala.

 Data fiind rigoarea promotorului acestei degustari – Fery Gal – a fost atinsa intreaga paleta de gusturi: de la albe seci, rose-uri, rosii clasice, rosii in cuvee-uri traditionale si pana la  faimoasele Tokay -uri dulci.

 Ma grabesc sa prezint aceste vinuri pentru ca –o parte dintre acestea- au fost protagonistele unor incercari din care au iesit mai mult decat onorabil.

 In degustari oarbe, alaturi de mari chateaux-uri, vinuri precum Kopar sau cel ale lui Gere Attila au iesit invingatoare. Desi n-am avut parte de o degustare comparata ( as fi avut dublu de castigat !) pot sa va spun ca vinurile unguresti m-au impresionat profund.

 Selectia facuta de colegii mei unguri a vizat vinurile non- industriale, de serie mica (cum ar fi in Romania – DaVino sau River Route Limited Edition del la Carl Reh).

 Sper ca acestea sa se gaseasca cat mai curand pe www.evinoteca.ro si in magazinele specializate.

 Din punctul meu de vedere, recomandarea pe care as face-o ar tine de calitate, de anvergura vinului si – in niciun caz – nu as incerca o adresare exclusiva unei piete etnice.

 St. Andrea Orokke -este un cuvee alb din esenta Montrachet -urilor valoroase.

 Prospetime vegetala amestecata cu nuante minerale. Suplete dublata de un caseu de unt, specific Chardonnay-urilor bine realizate. Un vin de gastronomie fina cu un final lung si distinct.

 Pentru cei care apreciaza maniera austriaca (cu un zahar rezidual perceptibil) am gasit rezultatul unui joint venture Gere – Weninger (AUT) – un cuvee rosu din 2003.

 Tot Gere – propune – unul dintre cele mai spectaculoase vinuri rosii pe care le-am degustat in ultimii ani: Gere Villany Cabernet Sauvignon Barrique 2004 !

 Fabulos. Probabil unul dintre acele vinuri care a surpat podiumul vreunui Ι -er Grand Crủ Classe.

 Despre Kapor nu pot scrie multe acum. Probabil ii vom dedica o prezentare speciala. In momentul de fata, stindardul vinurilor unguresti.

 Numai ca, un astfel de vin nu ar fi putut sa apara ca o exceptie, singur intr-un desert. Nici nu cred ca ar fi credibil fara „confratii” eleganti, bine crescuti, vinurile noii generatii de vinificatori din Ungaria.

 Nu risti absolut nimic ca, fara sa cunosti St. Andrea Aldas Egri Bikaver sau Merengo ( tot sange de taur) sau Pinot Noir -ul de la Vylyan (Villany), sa comanzi orice dintre ele. A ! Poate fi un risc. Si inca unul important : sa trebuiasca sa mai comanzi o sticla chiar daca iti aveai programul altfel alcatuit !

 Consider ca momentul intrarii acestor vinuri pe pietele romanesti va fi unul  fericit pentru consumatorii avizati, 2007 – marcand, „vorba lui H. Bogart” - inceputul unei frumoase prietenii……

 
       Catalin Paduraru
       ( FIJEV)
       www.evinoteca.ro
 
 

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru