Romania – „marea dezamagire”

 „Concursul Mondial [MONDIAL DU VIN] Bruxelles are ca tinta confruntarea fara pre-judecati, in conditii optime, a vinurilor din lumea intreaga, alegand pe cele mai bune dintre ele” – afirma Directorul General, Baudoin Havaux.

In 1994, tatal domniei sale – Lois Havaux – actualmente presedintele celei mai importante organizatii de presa de specialitate – FIJEV (Federatia Internationala a Journalistilor si Scriitorilor de Vin) – crea acest concurs la Bruges.

La acel moment se inregistrau 861 de probe din 29 de tari. In 2007, 220 experti originari din 45 de tari, au degustat „in orb” si au clasificat 5732 de esantioane din 47 de tari.

S-au decernat 1640 de medalii in urma celor trei zile de degustare.

Trofeele „Best Wines”au fost „distribuite” marilor (si vechilor) puteri viticole: Franta, Spania si Italia.

S-a alaturat grupului de seniori si Australia. Totusi, la categoria „Marea Medalie de Aur” – Lumea Noua a fost mai bine reprezentata, Chile fiind ocupanta locului doi (dupa Franta) ca nr. de medalii de Aur - 7! Nu mai e o surpriza pentru nimeni pozitia cucerita de tarile din Lumea Noua. Pana si sintagma „Lumea Noua” a devenit desueta – producatorii de la antipozi sau cei din California si America de Sud, devenind „vechi” campioni ai topurilor mondiale.

Exista un „ceva” care apropie consumatorii de vinuri subordonate noii filosofii. Atentie, nu vorbim de vinurile ieftine (asa zisele „wine cola”) care umplu rafturile de jos ale marketurilor.

Sigur, o cheie de intrare a fost intotdeauna un raport bun calitate-pret dar niciodata nu a putut fi hipnotizat un public matur doar cu argumentul pretului scazut.

Vinurile chiliene si-au demonstrat si in Romania vocatia pentru succes.
Neindoielnic, cele cateva containere ale faimosului Misiones de Rengo, nu au dezlocuit un procent zdrobitor din cotele de piata ale producatorilor romani. Cred si afirm acest lucru ca tocmai feliile impresionante ale anumitor vinari tin piata romaneasca la un nivel de provincie indepartata.

Nume mari, sonore, credibile (pentru cat timp?) in constiinta maselor livreaza lunar milioane de sticle continand vinuri care nici macar n-ar atrage atentia unor jurii internationale.

Si sa nu punem in discutie unele premii obtinute pe probe de neregasit ulterior in piata. Astfel de practici au avut dublu efect. Evident, valenta negativa.

Au creat handicapuri de nesurmontat pentru vinurile oneste si au indepartat pe clientii care se bazau – in lipsa altei informatii – doar pe titluri pompoase sau pe… audienta/popularitate.

Asa incat vestile proaste vin(!) odata cu evaluarea palmaresului romanesc.

O remarca: „Macar de vinuri am fi avut voie sa fim mandri”. Istoria ne-ar fi dat dreptul sa speram ca macar acolo unde avem continuitate de 2000 de ani, sa nu ne facem de ras.

N-a fost sa fie asa.

Revue Vinicole Internationale desemneaza Romania ca „marea dezamagire”. Doar 43 de vinuri prezente si, din acestea, doar patru premiate.

Mic numarul de probe, mic numarul de medalii dar,si mai grav, un raport foarte prost intre numarul de vinuri inscrise in concurs si numarul de medalii obtinute (pentru comparatie – Chile 131 medalii din 230 vinuri).

De ce s-or fi gandit producatorii nostri sa trimita vinuri fara sanse la premii?

Sa fi fost „imbatati” de succesul la concursurile nationale sau de popularitatea de care se bucura aceste vinuri mediocre in Romania?

Pentru ca, trebuie s-o recunoastem, majoritatea producatorilor confunda „priza” la mase cu etaloanele calitatii.

Ma simt dator, fiind la capitolul „public”, sa spun ca acest insucces al Romaniei in Belgia ne poate fi atasat si noua, consumatorilor.

Un consum „otova”, nediferentiat, fara repere, un consum de vin stropit cu cola si indecent contrabalansat de consumul de bere – iata aportul consumatorului roman de vin la nefericitul rezultat al jurizarii de anul acesta.

Cunoasterea vinurilor, aprecierea lor corecta dupa criterii reale si nu dupa „urechisme” (ex: eticheta cu pasarica, cu eticheta neagra, s.a.m.d.), integrarea lor intr-un tipar de viata elegant, modern, iata sansa pe care o putem da NOI – vinului romanesc.

Confruntat cu o piata selectiva, pretentioasa, bazata pe cunoastere si bun gust – vinul romanesc ar putea avea sansa de a redeveni un stralucitor exponent al culturii romanesti. Ar fi, in acelasi timp, pus intr-o competitie dreapta, din care ar putea iesi si invingator. In nici un caz „lanterna rosie” a clasamentelor mondiale.

Catalin Paduraru
Membru F.I.J.E.V.

——————————

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru