Bariera cazuta

In anii `90 (ce sa mai vorbim despre… „inainte”!) nu aparusera inca vinurile de import in Romania.

Corpul diplomatic acreditat la Bucuresti, firmele straine, aveau putine optiuni la alegere – daca le venea ideea sa sarbatoreasca ziua nationala, de pilda, cu vinuri ale tarii de origine.

Peter Justensen, importuri „semi-oficiale” sau o varianta de rezerva… vinuri frantuzesti.

(Limba franceza, fiind piesa clasica a diplomatiei putea sustine argumentul extensiei si pentru vinuri).

Acum,in 2007, nu am cunostinta ca tari producatoare de vin sa nu fie prezente in Romania.

Exista exceptii, unele notabile, bineinteles: Georgia, Israel si Liban.

In rest, dinspre nord spre sud, avem cam tot ce ne dorim.

S.U.A.: Beringer vinuri exceptionale, cu o segmentare exacta pentru restaurante si, separat, pentru marile suprafete.

Din Chile, pe langa mai vechile Santa Helena, Concha y Torro sau vinurile facute acolo de Torres, au aparut „succesul anului” – MISIONES DE RENGO.

Argentina (ce necunoscuta, din pacate pentru romani) cu faimosul Malbec dar si cu spectaculosul Torontes, sub numele TAMARI.

Avem vinuri din Africa de Sud, Chardonnay-urile untoase.

Penfolds si „BIN”-urile lui Lindemans bucura pe iubitorii vinurilor din Australia. Mai nou, Rosemount.

Europa, plecand din vecini – Ungaria despre care tocmai am scris – cu varfurile Gere (Kopar), St. Andrea, Vilyan, Pauleczki (Tokaji), are „reprezentanti” de pe tot cuprinsul.

Pentru publicul autohton, titlurile cele mai putin obisnuite vin din Germania. Cu toate acestea, cunoscatorii stiu valoarea unui Riesling nemtesc sau blandetea unui Dornfelder.

Kendermanns, Weinhofer si Carl Reh – numele sub care se gasesc vinuri excelente aduse din tara lui Goethe.

Portugalia, Spania, Grecia – impart intreaga paleta de preturi si gusturi.

Italia pare sa fie favorita in acest an. Are si de ce: Birbone Toscano, Morelino di Scansano, Brusco dei Barbi, Rosso si Brunello de la Barbi, Romitorio, Ciacci & La Colombina, Vinuri de exceptie Col d`Orcia, Nearco si Olmaia sau Pelissero cu proiectul LONG NOW, Tignanello si vinuri de la Antinori. De curand a intrat pe piata si Masi. Poggio Amorelli – Chianti Reserva.

Fossacolle – inclusiv IGT-urile lor fantastice. Barbaresco din viile VANOTU. VIVALIS cu varietaluri inedite: Marzemino, Schiava, etc.

Ce desfasurare de gusturi nobile! Ce bucurie pentru iubitorii de vinuri. Sa tot sarbatoresti cu vinurile italiene!

Franta (cum se putea altfel?), este o prezenta masiva.

Din pacate, foarte putine vinuri cu adevarat notabile in comparatie cu orizontul de asteptare. E vina achizitorilor, desigur, dar, consumatorii  pot fi indepartati de vinurile franceze, iar asta nu ar fi drept. Pentru ca, raman la parerea ca, dintre vinurile mari, cele mai multe sunt ale francezilor.

Cu putin noroc, sezonul rece ne va intampina totusi si cu celebrele Chateaux-uri: Ausone, Cheval Blanc, Yquem, Margaux, Brown Cantenac, Beausejour Becot, Calon Segur, Talbot, Petit Cheval, Mouton Rothschild, Latour, Lafite Rothschild, Figeac, Cos d’Estournel, Haut Brion, Pape Clement, etc., etc.

In aceste conditii, fiecare tare producatoare de vin este la linia de start pentru cucerirea consumatorului roman dar si pentru o prezenta cat mai puternica in mediul diplomatic sau de afaceri.

Castigati de persuasiunea comunicarii, ar putea fi iubitorii de vin pentru care nu exista frontiere.

Am lansat, nu intamplator, la urma listei, Noua Zeelanda. Sa se ajunga sa se spuna in toata lumea ca cel mai bun Sauvignon Blanc este de gasit aici, e una.

Cu greu la inceput, cu entuziasm mai apoi, oamenii au recunoscut asta. Dar sa inscrii in lupta unul dintre cele mai sofisticate si elegante Pinot Noir ale lumii: e „alta”. In Romania pe langa Kauri Bay au ajuns si cateva sticle de la Koru.

Cateva sticle deoarece ca orice produs de varf, stocul este limitat si totul s-a vandut inainte ca Romania sa apara ca posibila destinatie. Ca urmare, au venit vreo 60 de sticle (mai vin 30 la iarna) dintr-un total oricum foarte mic: 389 de cutii. Noroc ca Sauvignon Blanc este mai mult…

Asa se apropie de sfarsit 2007.

Vinurile si-au depasit cu mult functia „alimentara”, ele devenind „ambasadori”, „atasati culturali” sau, mai simplu, liant, adjuvant pentru perceperea specificului fiecarui popor. Cat de putine lucruri reusesc sa realizeze intelegere intre oamenii de pe meridiane diferite!

Pentru unii poate parea un aspect neinsemnat.

Ba, chiar si faptul ca o piata detine vinuri din intreaga lume, poate parea banal.

Poate ca noi, romanii, n-am impus inca vinuri la nivel mondial. Totusi, vinurile straine, aici la noi sunt un „semn”: o bariera cazuta.

Lasa un mesaj








© 2006-2008 Catalin Paduraru